Page 89 - 2013_revista_noastra_nr_39-40

DEBUT
DEBUT
DEBUT
DEBUT
DEBUT
Agonie ºi extaz
Agonie ºi extaz
Agonie ºi extaz
Agonie ºi extaz
Agonie ºi extaz ªi nu orice “gust”..
Ci unul de…entuziasm!
Iarãºi dor..
Apogeul suferinþei… De data asta, cu un “gust” amar,
Apogeul fericirii… De iluzii vagi ºi dorinþe neîmplinite
Întuneric, luminã Sentiment bolnav!
Lunã, soare.. E prezent, mã îndeamnã!
Noapte, zi.. Ba la una, ba la alta…
Se contopesc, se materializeazã. Sunete interminabile, voci inconfundabile
În mintea mea! Se intensificã ºi…
Vreau ca luminile oraºului sã umbreascã luna E agonie..
ªi stelele sã se dezlipeascã.. ªi mai e ºi..extaz!
Vreau ca fumul incendiilor sã umbreascã soarele Mã rãscolesc, mã cuprind,
ªi norii sã piarã în necunoscut.. Mã ameþesc, mã copleºesc!
Vreau sã prindã un fir subþire de pânzã de pãianjen “Zeul” lor mã confundã…
Ca mai apoi, peste vreme, sã închid ochii,
Sã mã desprind de real ºi sã-i readuc la viaþã.
Gurã-mi prind,
Gurã-mi prind,
Gurã-mi prind,
Gurã-mi prind,
Sau…aº putea sã-i las, sã “putrezeascã”, Gurã-mi prind,
Sã se “descompunã”..
gurã-mi desprind
gurã-mi desprind
gurã-mi desprind
gurã-mi desprind
Dor…cu “gust”! gurã-mi desprind
Se-aud paºi…e doar trecutul!
ªturlubaticele degete
ªturlubaticele degete
ªturlubaticele degete Bombãnind mã urmãreºte.
ªturlubaticele degete
ªturlubaticele degete
Zic sã plec de la balcon
De timpuri vechi sã fug,
Unduiri dulci, pe faþa lacului, printre blocuri sã dispar,
ghemuit pe malul fiinþei mele… printre drumuri închise,
Degetele-mi se clatinã… pecetluite, învãlmãºite.
La târzie vreme, nu ºtiu ce sã facã. Sã-mi rãmânã de prin dos
Sã se piardã, sã se afunde, sã se “confrunte”, prospectivã doar…sã
sã se legene sãltãreþ? fac ordine pânã-n prezent,
Ori sã se ridice, sã se poticneascã, s-aºez timpul trãit,
dar sã “azvârle” orice “apãsare” a apei, blestemat ºi prihãnit.
“cãptuºitã” în vârful lor, degetelor? Blânde lumi sã le aºtept,
Prea naive, prea comice, prea nãbãdãioase, claritãþi obscure sã-ntâlnesc,
Încearcã sã se desprindã, sã se separe, mare pângãrire sã nu fie,
Înclinându-se fiecare în direcþii diferite. iarã, ºi prin baruri sã alerg,
Unele, încreþitele uºuratice, vor cu ardoare sã… cãtre boalã de onoare,
sã se scalde în continuare în apa unduitã ºi lucitã, ori.. sã mã tulbur, nu aºtept!
luminatã ºi mâhnitã pe-ntuneric.. ªi begonie sã-mi prind,
Altele, încreþitele serioase, vor sã se scuture de “povara” la urechile cu brocart þesute,
apei, sã ascult un epilog,
pornind în cãutarea deºertãciunilor. sã-mi miºc drumurile-ntocmai
Ce nãtãfleþe! Sunt suflete gemene! Imposibilã cum o barcã se roteºte,
“desprinderea” lor. agonizatã muºcã sunetele apei,
ªi aici intervine mintea-mi, ce-ºi cere dreptul la “vorbã”, ca din biscuiþi cu sare
nelãsând tãcerea sã-ºi facã loc printre spaþii.. ºi-o cam lasã desecatã.
ªi nu oricare spaþii, ci cele dintre “sclipeþe”: Sã provoc atrocitãþi,
“Haide-þi, îndreptaþi-vã, porniþi, ce staþi?” iar c-o blanã, ce de urs sã fie
Rãspuns vru, rãspuns primi: “ne cuprinde ameþeala, doar sã maschez, fãr‘ cârdãºie
acum.. memoria-mi, cu voioºie
ne cuprinde ºi durerea, neexplicabilã, înceatã. dupã ce-o mai ºi castrez.
Un vag tremurat ne uneºte, ne separã… Un Harap sã fiu,
O forþã “înmuiatã” ne joacã pe degete. postum sã mã ºtiu,
Ce neserioasã-i! ºi-un bilet sã-mi las, sã scriu
Mai târziu ne va cuprinde dorul, “nesecãtuit” c-am fost ºi eu om, ºi viu,
iar gândurile tale, toate, se vor transforma-n amintiri. ºi-am dorit sã uit, sã ºterg,
Mai degrabã ne supunem, nouã ne place.” sã despoi ºi sã repet,
Mofturi!
ca apoi sã mã opresc,
sã-mi dau viaþã, sã trãiesc.

REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
REVISTAA NOASTRÃ NOASTRÃ nr nr. 39-40. 39-40
85
REVIST A NOASTRÃ nr . 39-40 85
REVIST
REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
85
85
85