Page 88 - 2013_revista_noastra_nr_39-40

DEBUT
DEBUT
DEBUT
DEBUT
DEBUT
Cristina MIRODONE
Cristina MIRODONE
Cristina MIRODONE
Cristina MIRODONE
Cristina MIRODONE
clasa a XI-a G
clasa a XI-a G
clasa a XI-a G
clasa a XI-a G
clasa a XI-a G
Tema serioasã (timpul), care nu-i anunþã neapãrat un
debut, stângãciile stilistice demonstreazã tendinþa spre calsic,
dar ºi constiinþa actualitãþii! Deºi forma e încã pietroasã,
sãlbaticã,viziunea poeticã începe sã capete formã. Atitudinea
e a unui pamfletar ce cocheteazã totuºi cu imaginea poeticã.
Poate va exista un Va urma.

A mea patã...
A mea patã...
A mea patã...
A mea patã...
A mea patã...
imp halucinant
T T T T Timp halucinant Mi s-a pus!
imp halucinant
imp halucinant
imp halucinant
Hai sã ne strecurãm..
În câmpul de luptã
Zic amurg, zic viiturã!
Ce pe margini, cu armaturã-ºi cere Sã ne uitãm, al tuturor memoriilor
drept sã muºte, pe vreo stradã-ntunecatã Sã cãutãm!
de strâmtori neîmpãcatã, cât sã stea singurã, Amintiri.
sã se pronunþe-n fundãturã, fãrã martori, fãrã lunã… Cu arcuº sã ne haiducim,
De un sfânt bigotism sã-i ardã sã asculte, nu doar sã-nveselim.
sã nu pun-asediu oriunde, cãci la prag de lume-n colþ Sã atingem fiecare coardã
ºade bine un zeu stingher, lângã cerul cel curat, ªi anapoda sã fim,
vrând sa-i vinã doar de hac. a inimii strofã, sã cântãm.
Mare-i gandul ºi nu tâmpla, cât ºi braþe vezi niciunde Vers albit sã ne iasã,
care-aruncã iar cât colo, trepte-mpietrite de de decor, de aflat ar fi
necuviinþã. din adâncul simþirii.
Cât sã n-o delimiteze, ea-i liberã ca fulg-un ºa. Strajã sã ne punem
Plinã de boabe-aruncate, construitã-i dens prin zbor. Ancorã sã ridicãm,
Viitura-ºi scapã acelea, în rãstimpuri se încruntã din abis sã o luãm.
Nonºalanþã cât cuprinde ºi desprinderea-i fãcutã. Când la goanã, când la pas
Rupe-n triste umbre, oripilante, un vãzduh cam Tu, amforã sã îmi dai
învechit Sã mã dreg, sã ºtiu
Dar ºi-o frunzã-ntineritã. Sã sper! Noi vom asalta,
Orbitã de fulgere ºi trãsnete prevenitoare lumi anosmice, vom înºela.
Largã-i neînduplecarea ºi scurgânde-s relele din N-or sã ºtie cine suntem.
lume. Zâmbet tâmp ne-or afiºa
Voci chinuite, nu le-aude nimeni, doar Cel, Cine-I ªoptiri rãcnite, ne-or etala.
Careva, Când arsurã provocãm,
Cu un þel nemuritor, pretutindeni oriºiunde, fãrã glas, Vântu‘ cald, de prisos ne-ar cam fi!
cu vlagã multã ºi-avuþie, smerenie. Amãrui gust ºi-o ponoare
Prãbuºire, sumbre plaiuri, nici noroc, nici dragoste de Ne-am pierdut în alunecare,
sine ‘ceea de dincolo, de prin minþi murdare.
Strigãte, înnãbuºire, lupta-i þine cu tãrie, rãului, Viaþa ne-a purtat pe plisc
partea, fãr‘ fãclie. Ne-a scãpat ºi ne-am mutat!
Rumene-s toate iluziile, doar un câine încearc-a Iluzioniºti snobi ce suntem!
prinde Ne-am fãcut una ºi bunã
lumea-n bot ºi-n bot doar lume, neºtiind cã-i doar Funcþionãm pe silenþios!
minune.
Provenit-a tot de sus, de la El, cã-i aºteptat, poate,
doar de câinele umblat, cu un rol în filmul sorþii.
Poate e eliberare, poate e veºnicie, poate-i doar o
încercare.
Poate cã gândeam la o ispravã. Îndoiala-mi e sforþatã.

REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
REVIST
REVIST
nr
. 39-40
A
NOASTRÃ
84
84 REVISTAA NOASTRÃ NOASTRÃ nr nr. 39-40. 39-40
84
REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
84
84