Page 21 - 2013_revista_noastra_nr_39-40

ESEU
ESEU
ESEU
ESEU
ESEU
prof. Daniela PLÃIAªU
prof. Daniela PLÃIAªU
prof. Daniela PLÃIAªU
prof. Daniela PLÃIAªU
prof. Daniela PLÃIAªU
Lumea ca multivers cuantic, clãdit
în ritmul „Sinfoniettei” lui Janacek

1Q84
1Q84
1Q84
1Q84 de Haruki Murakami
1Q84

Moto 1: „Însã romanul mergea mai departe aproape de la sine, asumându-ºi propria
sa viaþã ºi propriul sãu scop, iar Tengo era deja prins iremediabil în lumea lui. Pentru el,
nu mai era o lume fictivã, ci o lume realã, în care curgea sânge adevãrat dacã îþi crestai
1Q84
1Q84
1Q84
pielea cu cuþitul, iar pe cerul ei pluteau douã luni.” (1Q841Q84)
Moto 2: „κi lipi urechea de el ºi îi ascultã bãtãile inimii. Se abandonã în braþele lui.
1Q84
1Q84
Ca un bob de fasole în teacã.” (1Q841Q84)
1Q84
Moto 3: „Îmi place sã cred cã Luna este acolo chiar ºi dacã nu mã uit eu la ea.”
Albert Einstein
Albert Einstein
Albert Einstein
Albert Einstein
Albert Einstein
ªi dacã lumea noastrã cea mare e în fapt mutaþii care fac deliciul unui cititor mai sofisticat,
doar una din infinitele realizãri cuantice posibile mai bohrian, am zice. (Cele douã adjective
ºi dacã lângã noi, cei din anul 1984, sã zicem, formate mai mult sau mai puþin ad-hoc îºi au
ne aflãm tot noi, cei din 1Q84, dar ne aflãm ºi locul lor în aceastã prezentare a unei lumi
noi nu mai înseamnã acelaºi lucru ºi nici tot ce mutante ºi înspãimântãtoare, lumea în care
ne înconjoarã nu mai e chiar la fel, ci capãtã un
„ce” mutant ºi terifiant? ªi dacã timp, spaþiu,
ieºire, naºtere, moarte, singurãtate, maternitate
sar o treaptã infinitezimalã ºi în 1Q84 înseamnã
ceva inuman ºi-n acelaºi timp ceva ce am putea
trãi? Tensiunea fabuloasã a acestor întrebãri, pe
care le-am formulat în stilul minunat al incipitului
operei „Sãrmanul Dionis” (comparaþia dintre
opera lui Murakami ºi nuvela lui Eminescu e
absolut delectantã ºi regretul unui român nu e
mic la gândul cã Murakami nu a cunoscut
aceastã operã), dar ºi incertitudinea care, în
1Q84, cancerizeazã orice lucru semnificativ,
fragilizând orice sens prin posibilitatea de a se
dezvolta haotic oricând, creeazã un câmp
magnetic ºi magic care leagã uriaºa dezvoltare
narativã a romanului de peste 1200 de pagini.
Tehnica arhitecturalã a operei, cãreia i
s-a reproºat a fi redundantã, neglijentã,
plictisitoare nu e nici ea clasicã, Murakami
nesupunându-se nici canonului conciziunii, nici
puritãþii liniilor crescãtoare ale suspansului, nici
vreunei geometrizãri (nu pare a fi interesat de
lucrurile la care suntem educaþi, în calitate de
cititori newtonieni, a fi sensibili, precum
„sfericitatea”, „circularitatea”, vreo „simetrie”,
vreo „creºtere în spiralã”, „dezvoltare
labirinticã”...). Romanul nu e o trilogie care e
„alcãtuitã ca o catedralã”, nu se supune, de fapt,
niciunui canon al operelor fantastice, deºi
cocheteazã cu multe dintre ele: Murakami oferã
grafica: Amalia Amira Giuclea
grafica: Amalia Amira Giuclea
grafica: Amalia Amira Giuclea
mises en abyme, trimiteri la opere celebre sau grafica: Amalia Amira Giuclea
grafica: Amalia Amira Giuclea
puþin cunoscute, interferenþe, reevaluãri ºi clasa a VIII-a A
clasa a VIII-a A
clasa a VIII-a A
clasa a VIII-a A
clasa a VIII-a A
REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
REVISTAA NOASTRÃ NOASTRÃ nr nr. 39-40. 39-40
REVIST A NOASTRÃ nr . 39-40 17
REVIST
17
17
17
17