Page 119 - 2013_revista_noastra_nr_39-40

PROIECTE DIDACTICE
PROIECTE DIDACTICE
PROIECTE DIDACTICE
PROIECTE DIDACTICE
PROIECTE DIDACTICE
personajul activ care observã, ci este doar melancolie ºi obosealã, în faþa acestei fecioare
observatã. Acelaºi lucru se întamplã ºi în care îl privea în ochi, zâmbindu-i cu familiaritate,
,,Corbul” unde, deºi este cauza durerii ºi parcã l-ar fi ales numai pe el din tot grupul, sã-i
nebuniei naratorului, Lenore este doar spunã numai lui de nesfârºita ei singurãtate.”).
menþionatã, nu participã cu adevãrat la poveste, Astfel, înþelegem cã o parte din Christina a fost
iar în tabloul lui Arnold Böcklin, personajele sunt transferatã în tablou ºi cã acesta îl foloseºte ca
anonime, deºi mulþi au interpretat vâslaºul ca o modalitate de a-i controla pe cei din casã.
fiind Charon, cel care conducea spiritele morþilor Acelaºi lucru se întâmplã ºi în ,,Portretul Oval”.
în lumea subpãmânteanã în mitologia greacã, În timpul nopþii, naratorul descoperã într-un colþ,
silueta misterioasã reprezentând un suflet. portretul unei femei foarte frumoase ºi pentru o
În cele trei opere literare, putem observa clipã are impresia cã aceasta este realã ºi cã-l
decãderea principalelor personaje masculine. În priveºte. Povestea sugereazã tensiunea dintre
,,Domniºoara Christina” Egor este adus în efemeritatea vieþii ºi eternitatea artei. În acest
pragul nebuniei de îmbolnãvirea Sandei ºi de context se poate pune chiar semnul egal între
visele neîncetate în care îi apare strigoiul. artã ºi moarte, pictorul fiind atât de obsedat de
Nebunia sa culmineazã în episodul din pivniþã, portret încât îºi sacrificã soþia, iar aceasta, din
în care Egor se pierde pe sine, iar la sfârºit nici dragoste pentru el, acceptã. În final, în timp ce
nu ºtie dacã totul a fost real sau nu. În ,,Portretul moare, procesul de transfer dintre viaþã ºi artã
Oval”, soþia pictorului este nevoitã sã împartã este complet, iar portretul îi surprinde
dragostea ºi atenþia soþului ei cu arta. În final, frumuseþea ºi sufletul pentru totdeauna.
cea din urmã triumfã, pictorul devine din ce în În cele douã opere ale lui Poe întâlnim
ce mai obsedat de picturã ºi, când portretul se conceptul de femeie idealã a acelor vremuri:
apropie de final, bãrbatul se închide în turn despre cele douã femei ºtim doar cã sunt ireal
împreunã cu soþia sa, pentru a putea lucra de frumoase (,,Era o fatã de o rarã frumuseþe,
neîncetat. Astfel, ,,nu vedea fantasticului ºi cea pe cât de fermecãtoare, pe atât de plinã de
realã. Când îl vãd prima oarã, portretul Christinei voiciune”; ,,Fata farã-asemuire, îngerii îi spun
îi afecteazã profund pe cei doi barbaþi, fiecare Lenore”), astfel, ele pot reprezenta un simbol
având impresia cã aceasta i se ,,adreseazã” pentru dragoste eternã (soþia pictorului se
personal (,,D-l Nazarie simþi teroarea ca o ghearã sacrificã din dragoste), frumuseþe ºi speranþã
apãsându-i pieptul. Domniºoara Christina (naratorul din ,,Corbul” sperã, pânã în ultima
zâmbea din portretul lui Mirea, parcã l-ar fi ales clipã, cã îºî va revedea iubita”).
într-adins pe el.”, ,,Egor rãmãsese departe de În toate operele observãm cã momentul
portret. Se trudea sã-ºi dea seama de unde ales pentru introducerea fantasticului este miezul
izvora în sufletul sãu atâta jale sau atâta nopþii, care în mod tradiþional simbolizeazã ,,ora
vrãjilor de noapte”, când demonii, vrãjitoarele ºi
fantomele au cea mai mare influenþã asupra
muritorilor.
În final vedem cum, deºi au o temã
comunã, atmosfera operelor este destul de
diferitã. În ,,Domniºoara Christina”, întâlnim
sentimentul de neliniºte amestecat cu groazã,
urmãrim tensionaþi cum influenþa maleficã a
strigoiului îi afecteazã, ºi îi aduce în pragul
nebuniei pe toþi, cel mai înfricoºãtor moment fiind
acela cand, în vis, Egor întâlneºte adevãratul
demon ce se ascunde în spatele Christinei ºi
simte rãutatea purã ce izvorãºte din fiinþa ei. În
ambele opere ale lui Poe, deºi tragice, atmosfera
este una romanticã, goticã, avem un sentiment
de îndepãrtare de lumea contemporanã, creat
prin atenta alegere a locaþiei ºi a decorurilor. În
tabloul lui Arnold Böcklin, imaginea este fixatã
într-o stranie nemiºcare atemporalã. Privind
pictura, suntem transportaþi din lumea realã în
cea a umbrelor, unde predominã o atmosferã
tensionatã, care ne face sã aºteptãm încordaþi,
chiar ºi cea mai micã miºcare sau sunet. Natura
pare irealã ºi neliniºtitoare, devine oglinda unor
stãri sufleteºti ale pictorului sau ale privitorului.
grafica: Diana Florea
grafica: Diana Florea
Ioana HÎNGU
grafica: Diana Florea Ioana HÎNGU
Ioana HÎNGU
Ioana HÎNGU
Ioana HÎNGU
grafica: Diana Florea
grafica: Diana Florea
clasa a IX-a F
clasa a IX-a F
clasa a IX-a F
clasa a IX-a F
clasa a X-a F
clasa a X-a F clasa a IX-a F
clasa a X-a F
clasa a X-a F
clasa a X-a F
REVISTAA NOASTRÃ NOASTRÃ nr nr. 39-40. 39-40
REVIST A NOASTRÃ nr . 39-40 1 1 1 1 115
REVIST
REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
15
15
15
15