Page 11 - 2013_revista_noastra_nr_39-40

ESEU
ESEU
ESEU
ESEU
ESEU
„C’est le serpent, dit-elle. Je l’ai
écouté, et il m’a trompée.” - Genèse
Inadaptabilitatea, despre care se
vorbeºte ca despre o manifestare definitorie
pentru spiritul romantic, este sugeratã de
fuziunea a numeroase motive literare, poetica
romanticã fiind singura aptã sã spargã graniþele
dintre ideal ºi real, sã reprezinte infinitul în finit
ºi sã unifice într-un act creator analog cu actele
naturii toate forþele spiritului, chiar ºi pe cele
aflate într-o relaþie antagonicã unele faþã de
celelalte. Romantismul nu este expresia unui
echilibru ci, dimpotrivã, este o artã a tensiunii
nerezolvate ºi a formelor deschise, viziunea
romanticã fiind o viziune globalã datoritã
romanticului care are percepþia totalitãþii ºi nu a
detaliului.
Lumea îºi închide ºi codificã sensurile
ºi astfel, în operele perioadei romantice,
polisemantismul dispare în faþa limitelor impuse,
din haosul straturilor obscure ale conºtiinþei
luând naºtere noile mituri ºi motive romantice:
demonul, îngerul, titanul, geniul, revelatoare în
rãsturnarea sistemului mitic tradiþional.
Metaforizarea subtilã a imaginilor poetice
acþioneazã ca o forþã mitopoeticã, viziunile
poetice implicând o deschidere uluitoare spre
nou. Remarcãm astfel evoluþia motivului
demonului, care, supus unei mutaþii decisive pe grafica: Denisa Paula Saragea
grafica: Denisa Paula Saragea
grafica: Denisa Paula Saragea
grafica: Denisa Paula Saragea
grafica: Denisa Paula Saragea
tot parcursul drumului sãu, oscileazã în operele
clasa a VI-a A
clasa a VI-a A
clasa a VI-a A
clasa a VI-a A
alese între matricile spirituale dintre lumini ºi clasa a VI-a A
umbre, bine ºi rãu, infinit ºi finit.
Astfel, imaginea demonului a suferit în literaturã numeroase mutaþii, începând cu unele
motive biblice dezvoltate mai întâi de poetul englez John Milton. Cele douã mituri biblice, cãderea
lui Lucifer ºi cea a lui Adam, sunt reconsiderate, încetând a mai fi simboluri ale distrugerii ºi
gãsindu-ºi o sublimã ºi originalã ilustrare în vastul poem „Paradisul pierdut”, care începe cu povestea
îngerului fãrã Dumnezeu ºi se încheie simetric cu pãtimirile omului fãrã Dumnezeu, când stãpânul
lumii va spãla pãcatul prin sângele Fiului Mântuitor.
„Fiinþa este sub întreita sa înfãþiºare - Umanitatea, Rãul, Infinitul” - Victor HugoVictor Hugo
Victor Hugo
Victor Hugo
Victor Hugo
Viziunea miticã pe care o au scriitorii produce treptat printr-o gradaþie ascendentã, de
asupra demonului este dominatã de simboluri. la ipostaza angelicã, trecerea fiind ireversibilã
Remarcãm astfel o rãsturnare a sistemului mitic spre îngerul luminii, care se transformã în demon
tradiþional. Complexitatea fiinþei umane îmbinã ºi sfârºeste apoteotic sub o ipostazã titanicã.
demonicul ºi angelicul, fiind într-o permanentã Elementele antitetice din care se întrupeazã –
oscilaþie între ele pe parcursul întregii existenþe mare ºi cer („ªi cerul este tatãl meu/ Iar mumã-
în universul aºa numit „machina mundi”. Datoritã mea e marea”), apoi noapte ºi soare („ªi soarele
dualitãþii trup-suflet, simbolul „demonului” este e tatãl meu/ ªi noaptea-mi este muma” ) sunt
invocat doar în contrast cu cel al „îngerului”, fiind cele care evidenþiazã contrastul dintre cele douã
o dovadã a experimentãrii graniþelor ºi rigorilor, ipostaze, îngerul ºi demonul fiind douã feþe ale
în faþa cãrora omul rãmâne neputincios. aceleiaºi entitãþi primordiale, interacþiunea celor
Remarcãm la Eminescu mentalizarea trei elemente primordiale: apã, aer, foc fiind
demonului ca un ax în jurul cãruia se succed esenþa apariþiei Luceafãrului. Astfel, gradul de
celelalte simboluri mitice. Motivul pãmânteanului intensitate al manifestãrii energetice, transcende
care tinde spre absolut ºi spiritul superior cu care la Eminescu substanþa în esenþã.
doreºte sã compenseze imposibilitatea depãºirii Despre aceeaºi gradare putem vorbi ºi
condiþiei limitate reprezintã matricea spiritualitãþii în poemul lui Lermontov „Demonul” care
eminescine. Metamofozarea Luceafãrului se graviteazã în jurul legendei caucaziene potrivit

REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
REVISTAA NOASTRÃ NOASTRÃ nr nr. 39-40. 39-40
REVIST A NOASTRÃ nr . 39-40 7 7 7 7 7
REVIST