Page 64 - 2009_revista_noastra_nr_31-32

CNU ÎN LUME

pãmânt, iar cei sãraci erau poate mai
bogaþi decât acum, nostalgia vremurilor de
atunci fiind prezentã încã în inimile multor
români. Acesta însã nu a durat prea mult timp ºi
iatã-ne într-o vreme în care românii îºi pierd din
ce în ce mai mult identitatea.
Merg pe stradã ºi gãsesc în loc de flori,
hârtii aruncate, în loc de copaci, din ce în ce
mai multe maºini ºi „evoluãm” cãtre o lume în
care aerul va fi confundat cu praful. Noi ar trebui
sã facem ceva ºi spun noi pentru cã trebuie sã
fim mulþi pentru a face o schimbare. Poate nu
întâlnim aceste lucruri peste tot pe glob, dar cu
siguranþã nu le- am întâlni dacã am trãi în acelaºi
loc cu secole în urmã sau poate doar cu ani,
timp în care oamenii erau mai disciplinaþi, mai
civilizaþi, mai normali ºi mai conºtienþi. A venit
oare libertatea într-un moment nepotrivit sau
RENAªTEREA PÃSÃRII PHOENIX -
oamenii o înþeleg greºit? Poate… Oricum, RENAªTEREA PÃSÃRII PHOENIX -
RENAªTEREA PÃSÃRII PHOENIX -
RENAªTEREA PÃSÃRII PHOENIX -
RENAªTEREA PÃSÃRII PHOENIX -
aceasta îmi demonstreazã cã viteza secolului graficã Irina CHIRIÞÃ
graficã Irina CHIRIÞÃ
graficã Irina CHIRIÞÃ
graficã Irina CHIRIÞÃ
graficã Irina CHIRIÞÃ
în care trãim mã absoarbe ºi pe mine fãrã sã
doresc ºi cã oricât aº vrea sã mã fi nãscut în alt meu. De ce? Pentru cã fiecare generaþie, vreme,
timp are rãzvrãtiþi, de obicei tineri. Tineri care
timp trebuie sã mã supun sau mãcar sã accept
deºi nu sunt cum ar dori ºi au defecte, vor sã le
realitatea de astãzi. Se pare cã în aceastã lume
remedieze, vor sã- ºi susþinã ideile, vor sã lupte
oamenii cautã permanent idealuri, forþe
pentru ceea ce îºi doresc, vor mai multã
superioare care sã sprijine realitatea ºi sunt orbi
cãci nu vãd nimic din ceea ce îi înconjoarã, ci dragoste, mai mult optimism, mai multã
frumuseþe, mai multã responsabilitate. Vor
doar pe ei ºi lucrurile lor mari, imense, colosale
întotdeauna mai mult. Ei nu sunt împotriva
ºi totuºi atât de mici. Printre aceºti oameni mã
numãr ºi eu într-o micã sau mare mãsurã ºi chiar celorlalþi, ci doar luptã pentru cauzele pe care
ei le considerã drepte. Din „Ei” fac parte ºi eu,
dacã am momente de meditaþie uneori, în
general sunt la fel ca ei ºi vorbesc sau fac lucruri deci am gãsit ºi pentru mine un grup din care
sã fac parte fãrã sã-mi doresc sã trãiesc în alt
fãrã a le gândi înainte, lucruri pe care le realizez
ºi le regret mai târziu. timp, trecut sau viitor.
Mãcar o datã în viaþã, ne-am dorit sã
Vreau sã respir aer, nu fum, vreau sã
ne fi nãscut în alt timp, poate pentru cã nu ne
aud muzicã, nu zgomot, vreau sã vãd zâmbete,
nu tristeþe ºi lacrimi, dar sunt la fel de neatentã regãsim în acest secol, poate din curiozitate,
poate pentru cã am fi vrut sã fim altfel, dar
la nevoile altora în dorinþa mea ascunsã de a fi
indiferent când te naºti, cum eºti ºi cum vei fi,
ascultatã, admiratã, de a ajunge undeva sus în
întotdeauna îþi doreºti altceva, tu ca persoanã,
viaþã, fãrã sã-mi dau seama cã alþii au mult mai
ºi dupã ce timpul se scurge realizezi cã, de
multe lipsuri decât mine ºi ei nu doresc decât
puþinã atenþie din partea tuturor. Sã fie aceastã fapt, tot ce ai fost pânã în acel moment þi s-a
potrivit de minune. Aceasta este, cred eu, o
neatenþie continuã o caracteristicã a generaþiei
trãsãturã a omului în esenþa lui de cercetãtor,
noastre sau doar o urmã a generaþiei trecute ce
va fi ºtearsã în timp? Nu ºtiu ºi nici nu cred cã cãlãtor, dornic sã afle mereu mai mult ºi nu e
ceva rãu, dar în final fiecare trebuie sã se
aº vrea sã ºtiu, ci aº vrea doar sã disparã pentru
ca noi sã fim mai buni într-un timp care sã ne regãseascã în el ºi sã creadã cã timpul sãu îi
aparþine, nu neapãrat cã el aparþine timpului
reprezinte. Gãsesc astfel rãspunsul la întrebarea
mea fãrã sã citesc din cãrþi. Da. Aparþin timpului sãu.
Eseu premiat cu menþiune la concursul „
Eseu premiat cu menþiune la concursul „Ars NovaArs Nova”, mai 2008”, mai 2008
Eseu premiat cu menþiune la concursul „
Eseu premiat cu menþiune la concursul „Ars Nova”, mai 2008
Eseu premiat cu menþiune la concursul „Ars Nova”, mai 2008
Ars Nova
”, mai 2008
64