Page 63 - 2009_revista_noastra_nr_31-32

CNU ÎN LUME

Aparþin timpului meu ?
Aparþin timpului meu ?
Aparþin timpului meu ?
Aparþin timpului meu ?
Aparþin timpului meu ?
Formarea mea a avut loc în trecut, are
loc în prezent ºi poate va avea loc în viitor; nu
ºtiu însã care dintre cele trei este cea mai
OANA-MARIA
OANA-MARIA importantã parte. Mã decid asupra prezentului
OANA-MARIA
OANA-MARIA
OANA-MARIA
BERBECE
BERBECE
BERBECE care a fost în trecut ºi va fi în viitor, tot prezent.
BERBECE
BERBECE
Clasa a XI-a C
Clasa a XI-a C
Clasa a XI-a C În final, descopãr cã viaþa mea este prezentã,
Clasa a XI-a C
Clasa a XI-a C
deºi ar fi trebuit sã ºtiu. Aparþin deci timpului
meu?… încã nu ºtiu ºi caut cu disperare
rãspunsul. Substanþa mea aparþine prezentului,
dar sufletul meu ar vrea parcã sã plece din
Ne naºtem într-o lume materialã, plinã aceastã lume foarte modernã, cu maºini,
de norme pe care iniþial nu le cunoaºtem, dar calculatoare, zgârie-nori, oameni-roboþi, chiar
pe care le învãþãm fãrã a ne da seama ºi le dacã toate înseamnã mai mult confort sau poate
urmãm din instinct. Conºtient sau nu, lumea ne comoditate.
trage dupã ea ºi ne face sã-i urmãm regulile,
Eu sunt o înceatã în secolul vitezei cãci
însã omul nu este întotdeauna supus ºi are o am nevoie încã de liniºte, de gândire, de trãire,
dorinþã lãuntricã de a transcende timpul ºi
de cãrþi ºi refuz sã mã supun robotizãrii. Încã
spaþiul care, deºi îi sunt contemporane, nu mai sunt mulþi ca mine, dar din ce în ce mai puþini
corespund mereu sufletului ºi minþii lui. cãci dupã cum spunea N. Stãnescu „e greu sã
Pentru aceasta existã undeva în corpul
fii surd în toiul zgomotului”. Tind sã cred cã îmi
nostru o uºã prin care putem evada mãcar doresc sã trãiesc ºi eu într-o lume mai romanticã,
câteva clipe din aceastã aglomerare numitã mai poeticã, mai iubitoare, de care citesc printre
lume. Pe uºã scrie imaginaþie, dar nu e doar rânduri în poemele vechi sau de care aud
atât… mai e ºi nostalgia unor vremuri trecute, vorbindu-se pe la bunici, o lume mai bunã. Dar
romantice sau poate dorinþa de a ajunge
poate ar trebui nu doar sã mã întorc în timp, ci
undeva în viitorul ameþitor. Eu una sunt ºi sã cãlãtoresc în spaþiu cãci aceastã lume a
dependentã de aceastã trãire în vis, însã ea
fost întotdeauna mai civilizatã în alte pãrþi decât
reprezintã doar o micã parte din mine. Din ea la noi. A existat ºi aici un episod din istorie în
mã alimentez constant cu speranþã pentru cã care s-a trecut peste rãzboaie ºi Bucureºtiul a
mã izbesc mai mereu de concret ºi realizez cã
fost confundat cu Parisul, în care oamenii înstãriþi
eu însãmi sunt o realitate care ar fi dezamãgitã participau la baluri ºi nu se certau pentru
complet de ea dacã ar trãi mereu în
imaginaþie.
Mã trezesc dimineaþa cu mintea
limpede ºi mã pregãtesc pentru o nouã
zi, însã nu ºtiu dacã va fi chiar una nouã
sau o va repeta pe cea de ieri în
monotonia ei. Teoretic sunt douã zile
diferite ieri ºi azi, azi ºi mâine; în genere
însã ele se omogenizeazã ºi devin la fel.
Astfel realizez cã viaþa mea nu este
împãrþitã în zile, sãptãmâni, luni, ani, ci
în clipe importante, deci nu trãiesc în
timp, ci în momente, întâmplãri, situaþii
care mi-au schimbat mereu parcursul,
însã l-au lãsat sã urmeze o direcþie pânã
în prezent. Totuºi timpul este decisiv, dar
UNDERGROUND - graficã Irina CHIRIÞÃ
UNDERGROUND - graficã Irina CHIRIÞÃ
UNDERGROUND - graficã Irina CHIRIÞÃ
de neînþeles… UNDERGROUND - graficã Irina CHIRIÞÃ
UNDERGROUND - graficã Irina CHIRIÞÃ
63