Page 7 - Revista Noastra Nr.53-54 (2020)

MOD / MODEL

Urmând aurita cale de mijloc, va fi departe și
de coliba sărăcăcioasă, dar și de palatele aurite ce tre-
zesc invidii și dușmanii. Turnurile mărețe se prăbușesc
primele la cutremur, iar fulgerele lovesc adesea munții
cei mai înalți. Mesajul transmis metaforic în poemul
citat este acela de a ne păstra cumpătul în orice
situație: să nu-ți pierzi speranța la bine când soarta ți-
e potrivnică și să-ți strângi, înțelept, pânzele corabiei
când vântul e mult prea favorabil.
Horatius elimină adjectivul omnibus din expre-
sia plautină și deschide calea unei interpretări cu mult
mai extinse, de vreme ce în latină res putea însemna
tot ce există, adică lume, univers. Ca atare nu pare ha-
zardată ideea că dreapta măsură este condiția
existenței universale.
De la modus, prin accepțiunea de fel, chip, de-
rivă cuvântul model, venit în limba română, ca neolo-
gism, prin filiera franceză. Se vehiculează ideea
revenirii la modelul clasic, în ceea ce privește
educația, după ce multe alte modele s-au dovedit a fi
falimentare. Poate că această idee nici n-ar presupune
revenirea la un model de învățare, nici n-ar fi posibil,
ci la o dreaptă măsură între vechi și nou, între mate-
riile de real și cele de uman, între cele teoretice și cele
grafica: Ruxandra Maria Grosu practice, între descoperire și creativitate.
1 Plautus, Poenulus, 1, 2.29
homo omnibus modis - un om de toată isprava (cu mă- 2 Horatius, Carmina, II, IX, 9
sură în toate), iar homo modestus – un om de treabă. 3 Horatius, Satire, I, I
Această componentă axiologică este prezentă în pe- 4 Horatius, Carmina, II, IX, 9
rioada clasică, și nu numai. Horatius, în „Satira I”, reia
dictonul plautin în forma mai scurtă și cu topica
schimbată, cerută de metrica versurilor. Est modus in
rebus (este o măsură în lucruri) pare concluzia potri-
3
vită în satira despre avariție, viciu întâlnit oriunde și
oricând. Avariția, în percepția moralei romane, deci și
la Horatius, are două aspecte: setea neostoită de a avea
cât mai mult, de a îngrămădi saci cu aur, terenuri, clă-
diri la care avarul se închina ca „la icoanele sfinte”,
dublată mereu de zgârcenie, care-l face să nu împartă
cu nimeni ce are, ba mai mult, să se priveze de cele
necesare vieții (cf. un exemplu românesc al dezvoltării
tipologiei clasice a avarului - „Hagi Tudose”, opera lui
Barbu Ștefănescu Delavrancea). Celălalt aspect este
luxuria-risipa, bucuria de a risipi ceea ce au strâns alții,
de a trăi nesăbuit, ca Nomentanus, omul de nimic
amintit de poetul augustan, care a pierdut tot ce avea
la jocuri de noroc. Așadar, zgârcenia și risipa sunt la
egală distanță de dreapta măsură, la hotarele bine de-
finite (certi fines) ale cumpătării, ale auritei căi de mij-
4
loc (aurea mediocritas) . Acesta e drumul pe care
Horatius îl recomanda lui Licinius, prietenul său, ten-
tat să urce pe scara ierarhică a funcțiilor publice.

REVISTA NOASTRĂ nr. 53/54 grafica: Alexia Gavrilă 3