Page 140 - 2015_revista_noastra_nr_43-44
P. 140

sionat, Butimar, în schimbul unui DVD cu filmul meu                    REVISTEI
        de licenţă, „Palmele”. Am vorbit despre posibilitatea
        de  a  lucra  împreună,  după  care  am  încercat  să        Pot să spun, în primul rând, că am câştigat un
        schimbăm nişte e-mail-uri, să facem lucrul acesta să prieten şi, dincolo de asta, pot sublinia faptul că prin
        se întâmple, dar cumva era complicat, el nu făcuse rost el am mai câştigat o lume. Am ajuns să am prieteni în
        de finanţarea completă pentru film şi ideea a căzut altă ţară şi să fiu interesat de destinul comun al acestor
        uşor-uşor, în umbră. S-a întâmplat ca fix înainte de în- oameni şi aici mă refer şi la turci, dar şi la minoritatea
        ceperea  filmărilor,  operatorul  turc  cu  care  voia  să kurdă.
        filmeze (Fakur) să nu mai poată filma
        cu el, aşa că mi-au scris un mail şi
        peste  5-6  zile,  aveam  un  bilet
        cumpărat de Erol pentru o călătorie la
        Istanbul. Am luat avionul şi am ajuns
        la aeroport. Ţin minte că aveam 30 de
        euro  şi  a  trebuit  să  plătesc  taxa  de
        viză, care a valorat jumătate din banii
        pe care îi aveam. După aceea, mi-am
        luat  bagajul,  am  ieşit  din  sala  de
        aşteptare şi, crezând că am ratat întâl-
        nirea, m-am uitat în jur, nu era nicio
        figură cunoscută. Am încercat să îmi
        reamintesc chipul lui Erol, aşa cum îl
        văzusem în câteva fotografii. A fost un
        moment destul de stresant, pentru că
        mă simţeam pierdut, timpul se scurgea
        alert, iar după vreo 20 de minute de
        aşteptare eram aproape sigur că am
        făcut  o  mare  eroare  că  m-am  dus
        acolo, începând chiar să mă gândesc
        cum să îmi cumpăr un bilet de întors, pe cine să sun  5. Există vreo disensiune între omul Erol Mintas şi
        acasă. Eram foarte stresat că nu îl găseam şi în mo-  regizorul de pe platoul de filmare?
        mentul în care a venit, m-a luat în braţe şi m-a pupat
        pe  ambii  obraji,  aşa  cum  se  salută  în  Turcia  şi     Nu cred şi, din punctul meu de vedere, nu este
        câteodată şi la noi. A fost un moment în care m-am    normal ca o persoană pusă într-un alt context, într-o
        simţit foarte bine, foarte împăcat şi liniştit. Apoi, am  altă  poziţie,  într-o  situaţie  în  care  decide,  să  îşi
        stat împreună la el în apartamentul din Istanbul vreme  schimbe atitudinea faţă de ceilalţi. Cred că Erol este
        de o săptămână. În mare parte nu am făcut decât să    regizorul propriei sale vieţi, e un om care are de făcut
        vorbim despre scenariu. Ţin minte că am văzut foarte  un lucru complicat, câteodată stresant, dar cred că fun-
        puţin din Istanbul atunci, înainte de filmări. Am stat,  damental este aceeaşi persoană, doar că surprins în
        practic, închişi într-un apartament şi am încercat să ne  contextul profesiei sale.
        înţelegem într-o engleză aproximativă. Erol nu vorbea  6. Ce v-a impresionat cel mai mult în scenariul lui
        atât de bine engleza la acea vreme şi nici eu nu eram  Erol Mintas? Cum reuşeşte regizorul să atingă prob-
        chiar atât de obişnuit; ţin minte că a fost o muncă de  lemele societăţii pe care o reprezintă?
        durată să ne facem înţeleşi, dar surpriza a fost că pe
        măsură ce înţelegeam ce îi plăcea, ce vrea celălalt,         După ce am fost de mai multe ori în Turcia, am
        eram mult mai apropiaţi ca simţ estetic, ca viziune. Şi  fost mai interesat de situaţia minorităţii kurde şi am
        atunci a fost o întâmplare fericită faptul că am simţit  început să mai şi citesc despre asta, să văd diverse
        mai aproape o persoană cu care mă înţelegeam mai      filme, documentare, am simţit că Erol are o treabă
        greu decât alţi oameni faţă de care limba nu ar fi fost  foarte grea, fiindcă, fiind regizor, având o anumită
        o barieră. A fost cumva sentimentul de a întâlni pe   recunoaştere şi fiind şi kurd, cumva el avea de împlinit
        cineva care îţi este departe, cu care este greu să comu-  anumite aşteptări; trebuia să facă un film despre ce
        nici, dar pe care să îl percepi ca fiind mult mai aproape  înseamnă să fii kurd în Turcia de astăzi şi să îți păstrezi
        decât credeai; deci dacă ne întoarcem acum în timp,   sensibilitatea personală. Atunci cred că a ieşit un film
        faptul că după 4 ani am ajuns să filmez filmul de debut  foarte sincer, în care personajul principal îi seamănă
        al lui Erol care a luat un premiu la un festival şi am  lui, în sensul că Erol este ancorat în tradiţie, în familie,
        dus această treabă până la capăt, cred că este o formă  are o familie foarte puternică, care are grijă de el. Deci,
        a unui vis devenit realitate, din acest punct de vedere.  este în acelaşi timp o persoană modernă, trăind în con-
                                                              textul economic şi social actual al Istanbulului, care
        4. Ce a însemnat pentru dumneavoastră colaborarea     este unul modern, dar în acelaşi timp el trebuie să aibă
        cu Erol Mintas?
                                                              grijă şi de familia lui, pentru că tradiţia îi cere acest



            REVISTA NOASTRĂ nr. 43/44                                                                     137
   135   136   137   138   139   140   141   142   143   144   145