Page 141 - 2015_revista_noastra_nr_43-44

INTERVIURILE Mic, care au o privelişte cu adevărat uimitoare. Se
ridică din pământ doi munţi cu creste albe, care ies
cumva din întregul relief şi sunt
extrem de impunători. După
aceea, mâncarea, oamenii, până şi
faptul de a fi într-un mic oraş şi de
a vedea copiii ducându-se la
şcoală la 6 dimineaţa, toate acestea
erau checkpoint-uri ale armatei, pe
atunci fiind încă stare de asediu în
estul Turciei. Practic, armata con-
trola încercarea de a lupta, avea
puncte de control, seara puteai
vedea o maşină blindată patrulând
pe străzi, deci era o situaţie
excepţională pentru mine, originar
din Bucureşti. Dincolo de asta,
cred că am rămas foarte impre-
sionat de oameni, fiindcă, ajuns
într-un loc așa depărtat, te aştepţi
să fie altfel, ai aşteptări variate, iar
ceea ce îmi amintesc acum este că,
surprinzător, erau extrem de calzi;
lucru, şi de naţiunea lui, fiindcă toată lumea se aşteaptă senzaţia a fost că ţăranul e universal, că oamenii de la
la un regizor kurd, de multe ori, să exprime lupta, sat erau relativ la fel cu ţăranii noştri. Am ajuns la con-
problemele şi identitatea naţională a kurzilor. Cred că cluzia că ţăranul e un ,,hibrid”, că viaţa în natura
ce a făcut el, mutând accentul de pe marile probleme creează un răspuns uniform, universal din partea oa-
politice, globale, sociale şi plasându-le discret în fun- menilor, că suntem de fapt mai aproape unii de ceilalţi
dalul poveştii şi coborând obiectivul către individ, decât ne imaginăm.
către relaţia dintre un fiu şi mama lui, este foarte in-
teresant, fiindcă creează într-un mod discret şi in- 8. Descrieţi demersul „explorarea individualului-mi-
teligent premisele de a exprima situaţia mai largă a noritatea kurda în Turcia de astăzi” aşa cum l-aţi
minorităţii kurde, fără a fi didactic, fără a-ţi fi evident; perceput dumneavoastră.
deasemena, cred că e interesant şi ca demers, pentru
că de multe ori când ne referim la Orientul Mijlociu şi Cred că ce voiam să evidenţiez prin această
la structura complicată etnică şi socială din ţările din sintagmă este că filmul, prin faptul că se centrează pe
regiune, dar şi la conflicte, avem tendinţa să povestea unei mame şi a fiului ei, coboară la nivel in-
generalizăm, să privim într-un mod rece, obiectiv, dividual şi încearcă să exprime un context mai larg,
global, geopolitic. Consider că e un demers bun să adică prin această micropoveste a mamei şi a fiului
vedem nişte indivizi prinşi la mijlocul acestei lupte, să poţi face o paralelă cu societatea contemporană, dar şi
ne amintim că, în fond, suntem oameni. Contează şi istorică, fiindcă povestea este a unei familii silite să se
drama fiecărui om , iar încercarea
de a privi global e un act inuman
şi rece, lipsit de empatie.

7. Care sunt lucrurile care v-au
surprins odată cu descoperirea
Dogubeyazit?

Când am ajuns în 2009 la
Dogubeyazit, la filmarea primului
film cu Erol, scurt-metrajul Berf
(zăpadă), eram pus în faţa unui
context cu totul nou. Ţin minte că
natura a fost primul şoc, adică e o
zonă muntoasă, cred că vulcanică,
sunt câmpii enorme cu roci
răspândite, cu pietre uriaşe, cu as-
pect deşertic, iar natura este
grandioasă în raport cu omul.
După aceea se sculptează muntele
Ararat, Araratul Mare şi Araratul

138 REVISTA NOASTRĂ nr. 43/44