Page 129 - 2015_revista_noastra_nr_43-44

PAGINILE Medici, Quirinale nu era deschis publicului, nici
Barberini, căci era deja 19:00. Asta e, nu poți avea
noroc mereu!
Și ăsta a fost, pe scurt, modul în care ne-am pe-
trecut restul zilei, studiind amănunțit Roma. Peste tot,
magazine de suveniruri, calendare cu fața binevoitoare
a pontifului suprem, statuete cu Colosseumul, felicitări
având poza Sf. Scaun și mulți magneți de frigider,
SPQR, dar mai ales o afirmație foarte potrivită:
Roma caput mundi.
A treia zi trebuia să fie ziua specială. Trebuia
să fie ziua în care Vaticanul ni se prezenta în toată
splendoarea lui. Trebuia să fie o zi perfectă... şi a fost.
Urma să aibă loc Udienza Generale, o ceremo-
nie în cadrul căreia papa se plimba cu papa-mobilul
prin piaţa Sf. Petru, cu scopul de a da muritorilor de
rând şansa de a-l vedea pe al patrulea cel mai puternic
om din lume. Am ajuns în piață cu mai bine de
jumătate de ora înainte de începere. Printre coloanele
gigantice instalate pentru a susține acel acoperiș pe
care își aveau sălașul statui ale sfinților și papilor,
fuseseră instalate detectoare de metal și benzile pe care
trebuiau puse toate obiectele de metal. Exact ca la ae-
roport. Până la urmă, oficial, Vaticanul este un stat in-
dependent și mai mult sau mai puțin, autonom. Nimeni
era la rând șansa de a pune mâna pe pix. Iar acolo, în n-ar vrea ca un nebun să scoată dintr-o dată un pistol
Biblia turiștilor, am desenat o față zâmbăreață :) din lenjeria intimă, zbierând ceva nedeslușit pentru ca
Numărul doi: Castelul Sant’ Angelo. Mare, și mai apoi să-l împuște pe papă! Cu toții îl iubesc pe
mai mare, foarte mare. Am avut norocul de a ajunge papă. Au și motive, se pare.
acolo într-un moment în care veșnica și nestrămutata În fine, după ce a trecut un sfert de oră, se
coadă la intrare era mai redusă. După multe încercări părea că papa devenise impacientat, pentru că pe cele
pentru turiștii claustrofobi, panorama sublimă asupra două ecrane imense montate de-o parte și de alta a
capitalei, oferită exact sub statuia de bronz aflată în pieței, imaginea lui apărea ținând un copil în brațe
punctul maxim de înălțime al castelului, era bine- într-un alt sector al Cetății Sfinte. Părea simpatic. Am
venită. Îngerul acela din bronz parcă ținea să reînvie așteptat. Am așteptat. Un murmur de uimire a străbătut
speranțele tuturor oamenilor, asta dacă te uitai la el hoarda de credincioși și turiști adunată acolo. Aparent,
stând departe de orice margine a terasei. pe undeva printr-un colț îndepărtat al pieței, liderul ca-
Muzeul Imigrației, construit în vremea tolicismului s-a pus în mișcare.
răposatului Mussolini, abundat de Garibaldi, Cavour Și se mișcă!
și Vittorio, nume importante, se pare... Cea mai mare Pe ecrane părea că viteza vehiculului nu e toc-
farsă, după ce aș fi putut să jur că acea clădire albă, cu mai ridicată. Dar, în realitate, papa-mobilul dorește să
statui în stil roman, chiar era veche de două milenii. arate că nu are doar rol decorativ pe-acolo. Ah, da, teh-
Nici vârsta, nici conținutul nu au fost foarte impresio- nologia și religia se îmbină minunat cu istoria acolo,
nante, cum pe mine nu m-au înnebunit niciodată tunu- la Sfântul Scaun. Până la urmă, cine e primul papă care
rile, tancurile și Secundul Război Mondial. Interesant și-a făcut selfie? Bătrânelul plin de energie care, pen-
era, însă, liftul de sticlă ce ridică turiștii pe acoperișul tru cel mult o secundă, a fost la trei metri distanță de
acestei construcții, amplasată în inima Romei, exact mine. Apoi, s-a evaporat undeva departe, în mulțime,
lângă Forum. Da, foarte drăguț, poze, poze, mici tele- urmat de armata sa alergătoare de gărzi de corp. Poză!
scopuri pentru observarea în detaliu a fiecărui colț de Smile, honey!
stradă...Iar acum, partea interesantă: așteptam Papa e un bătrânel foarte simpatic. După
răbdători să coboare liftul și numai bine că văd un părerea mea, atât și nimic mai mult. Poate din cauza
muncitor puțin mai departe, strigând din toți bojocii: acestor gânduri mi-am atras energia negativă a
- Lasciate mi cantareeeee per que ne sono fie- mulțimii din piață, căci a început să mă doară serios
roooo...sono un’ italiano vero! ceva prin corp, aparent fără motiv. Din fericire, papa
S-a oprit cu gura căscată, uitându-se drept prin terminase în principal predica începută după termina-
transparenţa liftului la chinezoaica de lângă mine, care rea turului pieței, iar acum oamenii începeau să se
s-a răsucit pe călcâie. Se pare că muncitorul nu era risipească sau să-și verifice pozele. Nu făceam
sigur dacă l-am auzit, aşa că a continuat, puţin mai te- excepție. Am ieșit puțin din țară (ce bizar sună) pentru
mător: a mă reface la o terasă simpatică. Așa că am stat, în
Buongiorno Italia gli... (pauză şocată. Conti- speranța că sistemul meu digestiv nu și-a uitat
nuă mai încet:)...spaghetti al dente... atribuțiile. În fine, după ce acest sistem s-a dezmeticit,
Acum s-a oprit de-a binelea. A închis gura, s-a am purces la drum cu gândul de a vizita cel mai mare
uitat drept la mine în timp ce chicoteam, a răsucit loc de rugăciune creștin din lume, bazilica Sf. Petru.
capul cu câteva grade, pentru ca mai apoi să se retragă Pe lângă noi vine o negresă, care încearcă să
încet, strângându-şi cheia franceză în mână ca şi cum ne spună de posibilitatea trecerii peste coada lungă
viaţa lui ar fi depins de asta. Da. Un Italiano vero! de...poate de un kilometru. Vaticanul e împânzit de
Ne-am pierdut în încercarea de a găsi Villa astfel de promoteri, așa că reacția evidentă este să-i
126 REVISTA NOASTRĂ nr. 43/44