Page 134 - 2015_revista_noastra_nr_43-44

Ștefan Nițu GIMNAZIULUI

Drăculea şi „turcii”

Pe fundalul roşu al cerului, berze negre se ro- capului şi ochii roşii şi holbaţi, se repede la mine. Îmi
teau deasupra casei amintirii. Poarta acesteia, obloa- taie o bucată din îmbrăcămintea de piele; mă prefac
nele, pridvorul par zăvorâte de pânzele de păianjen. mort şi cad la pământ. Turcul se depărtează, crezând
Înlăuntrul ei am văzut o armură de cavaler. Mă apropii că m-a rănit, cântând ca un beţiv. Scot o săgeată din
cu teamă. Armura era veche şi ruginită. La spate se tolbă, o potrivesc în arc, încordez şi trag. Turcul cade
putea observa o spărtură destul de mare. Deodată mă mort la pământ, fără să scoată un geamăt. Săgeata îl
trece un fior neînţeles. Mă depărtez de armură cu grijă, nimerise între umeri. Mă ridic şi plec mai departe. Din
cu spatele. Mă împiedic de ceva şi cad. Călcasem pe doi în doi paşi găsesc turci morţi, aruncaţi unul peste
un scut vechi ce avea în mijloc două litere: V.D. Nu altul. Peste tot miroase a război şi a moarte. Pereţii
ştiu de ce mă cuprinde o groază ce nu o pot explica. sunt stropiţi cu sânge. Pe alocuri găseşti arme aruncate
Încep să tremur ca varga. Totuşi, e o linişte sinistră. sau rupte. Din când în când poţi vedea chiar capete de
Dau să ies din casă. Mă opresc în pragul tocit al uşii. om. Oare cine a putut să omoare atât de mulţi turci?
Mă întorc repede şi mă mai uit o dată
la armură. Observ că de ea atârnă o
sabie într-o teacă de lemn sculptată. Iau
teaca cu tot cu sabie şi o studiez cu
atenţie. Acelaşi V şi D enigmatic. Oare
ce o însemna? Aud un nechezat puter-
nic de cal. Ies din casă şi văd un grajd
iar în el un armăsar negru, mare şi pu-
ternic având coama lungă şi încâlcită.
Ciudat! Are şaua şi căpăstrul ca
în vremurile de demult. Vreau să mă
depărtez de casa misterioasă, dar pi-
cioarele nu mă mai ascultă, aşa că mă
trezesc iar în casă. Aceeaşi atmosferă
tensionată şi înfricoşătoare. Aceeaşi li-
nişte tulburătoare. Înaintez în mijlocul
camerei. Văd într-un colţ un pumnal în-
fipt în peretele de lemn al a casei. Ce
ciudat! Trag de el cu toată puterea. În
podeaua putrezită se deschide o trapă
secretă. Cuprins de teamă şi cu mâna tremurând scot La un moment dat, coridorul se împarte în două. Vreau
sabia din teacă. Cuprins de frică, păşesc în tunelul mis- să merg pe cel din dreapta. Deodată se aude zgomot
terios. de luptă, zdrăngănit de arme şi sunet de corn venind
Deodată, ca prin minune, geaca de fâş şi blugii din stânga.
ce îi purtam se transformă într-o bluză groasă de piele Setea de aventură a pus iar stăpânire pe mine
bătută pe alocuri cu ţinte de argint, pantaloni negri din şi mă îndrept într-acolo. Am găsit pe drum un turc dus
stofă strânşi pe picior, cizme negre şi înalte până la ge- din lumea celor vii. I-am luat arbaleta, scutul şi pisto-
nunchi. lul care era decorat cu sute de ornamente sculptate pe
Sabia îmi era agăţată de cureaua neagră cu ca- mânerul de argint. L-am băgat în tolbă. După câţiva
taramă de aur cu un lanţ scurt de aur. Pe spate purtam paşi ajung în faţa unor uşi mari şi impunătoare de ste-
o mantie albă de mătase cu guler. Nu pot să mă minu- jar. Pe ele erau sculptate aceleaşi litere enigmatice: V
nez îndestul de felul cum eram îmbrăcat, că mă împie- şi D. Deschid uşile şi rămân înmărmurit. Zece mata-
dic de ceva. Iau cea mai apropiată făclie de pe peretele hale de turci se luptau cu un sigur om cu cuşmă cu
de piatră al coridorului. La lumină pot vedea un turc pană albă prinsă cu agrafă de aur. Pe umeri avea o
mort. Turbanul îi căzuse în lături, dezvelindu-i părul mantie cu însemnele domneşti. Părul negru şi lung îi
negru înroşit de sângele ce-i curgea în şiroaie. Are o cădea peste umeri. Purta o armură ce semăna izbitor
săgeată înfiptă adânc în inimă. O scot din rană şi mă de mult cu cea pe care o purtase Mihai Viteazul în
cutremur. Pe vârful de fier al săgeţii sunt sculptate lupta de la Călugăreni. Cu unul din braţe ţinea o sabie
două iniţiale: V. şi D. Nu mai pot! Simt că îmi pierd cu care se apăra şi ucidea fără milă, iar în celălalt ţinea
minţile. Literele astea apar peste tot. Iau arcul cu săgeţi sceptrul Ţării Româneşti. Purta cizme negre până la
cu care era înarmat turcul şi continui drumul. Pasajul genunchi şi pantaloni strânşi pe picior. Îmi părea cu-
e mereu drept şi cu făclii pe alocuri, ca să lumineze noscut. Pe când se lupta să-i ţină pe turci la distanţă,
calea. După 300 de metri de mers, găsesc un paşă turc şi-a întors faţa către mine. Fără să vreau recit celebrul
rănit. Barba căruntă şi lungă îi este plină de sânge. Că- lui portret „nasul mare şi acvilin, nările umflate, faţa
maşa de zale îi e găurită. O suliţă i-a străpuns spatele. subţire şi puţin roşiatică în care genele lungi înconju-
Îngăimă ceva în limba lui şi muri. E o imagine înfri- rau ochii verzi şi larg deschişi iar sprâncenele negre şi
coşătoare. Continui drumul abia ţinându-mă pe pi- stufoase îi arăta ameninţători; faţa şi bărbia îi erau rase
cioare. cu excepţia mustăţii. Tâmplele umflate îi făceau capul
La o cotitură a pasajului îmi iese în cale dita- şi mai mare. Un gât ca de taur lega ceafa înaltă de
mai namila de turc. Cu iataganul fluturând deasupra umerii laţi pe care cădeau pletele negre”.

REVISTA NOASTRĂ nr. 43/44 grafica: Ana Maria Figher 131