Page 127 - 2015_revista_noastra_nr_43-44

PAGINILE Codrin Ghidiu

Roma caput mundi

Roma, anno Domini MMXIV O studiez. E mică, prăfuită și originală. E perfectă.
12:27;Gara Termini Chiar dacă ce va rămâne în buzunarul pantalonilor de
Orașul celor șapte coline ne-a întâmpinat cu 33 pe urma ei nu va reprezenta un lucru ușor de curățat,
de grade la umbră. Căldura romană te acoperă cu o merită să porți o bucățică de istorie cu tine. Parcă ziua
tandrețe parșivă și te apasă atât de tare, că pare a avea a și devenit mai bună!
o plăcere sadică în a stoarce picăturile de sudoare din După măreția ruinată a Forumului, ne așteaptă
corpul tău moleșit. Câtă amabilitate! fotogenicul Colosseum. Multe probleme de aparență.
În vederea cazării, Universul a făcut abuz de Mai întâi, oare Colosseumul arăta mai bine la începu-
mecanismele sale oculte pentru ca noi să fim cazați în turile existenței sale pe pământ, sau distrugerea
micul hotel al unei, surpriză, românce. Curios: al unei parțială îi conferă un soi de farmec? Nu mă voi putea
vrâncence. O persoană tare simpatică și amabilă, care decide. În schimb, sunt foarte sigur că structura arată
nu s-a sfiit să ne dea o hartă, plus alte zeci de indicații mult mai bine în poze decât pe viu. Iar pe de altă parte,
prețioase, care nu apăreau în ghidul meu. Câte ce-i cu toate lucrările astea?! Forumul era împânzit de
speranțe îmi pusesem în acea carte...toate măcelărite schele, iar acum Colosseumul este încătușat de maca-
cu voioșia doamnei, domiciliată în Roma de ani buni. rale care distrug intr-un mod absolut obscen
Camera decorată într-o tentă mov și modernă va re- perfecțiunea construcției. Dar, până la urmă, cândva
prezenta în următoarele zile cuibușorul de copiat poze trebuiau și lucrările astea făcute, nu? Doar nimeni nu
și refăcut energia după vizitarea construcțiilor colosale își dorește ca ruinelor să le vină cheful a se prăbuși sub
și ruinelor fermecătoare. picioarele tale. Cineva trebuie să țină și lucrul intem-
Apropo de asta, ruinați fiind, am decis că ar periilor la respect. Acestea fiind spuse, ne croim drum
trebui să lăsăm vizitatul pe ziua următoare, căci, până prin culoarele pline de pancarte care ne indică politi-
la urmă, nu cred că sunt chiar atât de multe de vizitat! cos zonele de interes. Niciodată nu am fost fanul a
Eh, nu! O bună parte din zi ne-am petrecut-o descâl- ceva legat de Roma antică. Din păcate, nici acum nu e
cind sistemul de transport și încercând să găsim intra- momentul.
rea în Forumul Roman, “inima unui imperiu ce se
întinde pe mii de kilometri”...fiind o inimă, trebuia să
existe și o arteră aortă prin care fluxul de turiști curgea
înăuntru, toți înfometați de obiective culinar-turistice
și dornici să se îndoape cu mai multă istorie decât pot
duce. Nu făceam excepție. După sistemele moderne
de pază, se deschide o lume nouă și prăfuită. Chiar și
așa, mă așteptam ca acea întâlnire să fie o lovitură
directă, ca o porție de mâncare încăpățânată, care nu
are de gând să se lase digerată. De obicei, aflat într-un
loc atât de special, mă simt pătruns de energiile ema-
nate de bucăți imense de pietroaie pe care stă cioplită
măreția ruinată a Orașului Etern. N-a fost să fie.
Surprinzător de obosit și maltratat de căldură, nici
măcar gustarea istoriei nu mă mai impresiona teribil.
Și așa am trecut pe lângă secole de povestiri, aflat
într-un loc în care unii ar ucide ca să fie, incapabil să
mă bucur din plin de această experiență. Partea bună
e că un complex atât de monumental ca Forumul
Roman nu putea să te lase complet rece. Ruinele dis-
truse de vulgaritatea timpului furau atenția sutelor de
turiști aflați pe acolo. Japonezi? Chinezi? Ambele. Și
mulți germani. Nații de turiști, dintre care unii
străbăteau jumătate de mapamond ca să-și facă
satisfacă foamea de artă şi istorie la vederea splendo-
rilor ruinate. Temple, tuneluri, construcții cu scop ne-
cunoscut, toate se uneau în încercarea de a te
impresiona. La naiba dacă nu reușeau! Mereu mi-a
plăcut să am suveniruri originale. Și ce poți găsi ori-
ginal aici, dacă nu...o piatră? Dacă a rezistat 2000 de
ani, va rezista până o duc acasă. Întrebarea adecvată
în astfel de împrejurări: unde poți găsi o piatră
desprinsă din zidărie, căzută în dizgrația eternității, pe
care s-o poți lua fără să ai mustrarea de conștiință că
ai distrus patrimoniu cultural de o valoare
inestimabilă? Uite-o acolo, așteptând docilă lângă un
mic zid dintr-un colț umbrit al Forumului. Mă apropii. grafica articolului: Teodora Tudose
124 REVISTA NOASTRĂ nr. 43/44