Page 128 - 2015_revista_noastra_nr_43-44

După mult timp acordat vizitatului, e vremea GIMNAZIULUI
întoarcerii la rădăcini, și anume, la hotel. Avem noro-
cul ca autobuzul care ne duce înspre hotelaș să aibă în de ilustrațiile colorate și micile detalii pictate, care dă-
drum o priveliște superbă spre cupola bazilicii Sf. deau științei un soi de amuzament dispărut în zilele
Petru. Acum, era aproape noapte, iar cupola arăta su- noastre, pe hărțile prozaice, dar exacte.
blim în razele apusului. Ne-am oprit cu o stație înainte E oarecum nedrept modul în care frumusețea
pentru a descoperi un mic restaurant. Și ghici ce, nu desăvârșită a unor picturi nu foarte cunoscute este
a fost vorba de “Fu-Shui’s restaurant”, ci de un alt eclipsată de picturi ca Mona Lisa amintită mai sus.
local cochet, vis-a-vis de Sf. Scaun. Bun prilej de odih- Asemănător oricărei arte, în concepția mea de admi-
nit picioarele și cugetat la nemurirea sufletului. Și, rator, atunci când se ajunge la un asemenea nivel, nu
bineînțeles, de mers la toaletă. Poate pare cam ciudat se mai poate spune că o pictură este mai bună sau mai
că voi povesti ceva ce s-a-ntâmplat după ușa cu încuie- genială decât alta, decât dacă artistul chiar s-a enervat
toare, dar dacă merită, merită. De obicei reușesc să și a decis să-și facă pictura specială într-un fel
apreciez calitatea restaurantului în funcție de săpunul nemaiîntâlnit. Cum a făcut Rafael. Într-o cameră semi-
dat și de modul în care e distribuit. Spumă? Drăguț, obscură, față-n față cu un covor imens pictat, stătea,
poate o fi mai igienic așa. Bun, acum să pornim apa. într-o lumină invidiant de avantajoasă, o minunăție al
Fără robinet, ar trebui să fie cu senzor, cuget eu. Îmi cărei nume l-am uitat. Acum nu e treaba mea să ridic
pun mâinile sub robinet și nimic. Mișc frenetic mâi- în slăvi arta, dar tabloul a venit ca o vodkă (nu că aș fi
nile. Lovesc robinetul pâna se împrăștie spumă peste încercat...), trântindu-mă amețit pe un scaun care a
tot. Mă uit în jur. În stânga mea, un afiș lipit de perete protestat cu un scârțâit nefericit. Era nesimțire felul în
informa clienții: “Fără apă? *...se uită în jos...și vede care Rafael pictase acel tablou pentru a se juca nemilos
pedala*”. O dihanie de pedală trona sub chiuvetă, iar cu sufletele muritorilor de rând.
eu n-am avut nici măcar bunul-simț de a mă împiedica Of, arta asta...
de ea. Într-adevăr, o apăs și apa începe să curgă batjo- Puțin mai târziu, îmi dau seama că asta au în-
coritor. Și uite ce lucru mic îți poate schimba în bine semnat pentru mine Muzeele Vaticanului. O reunire
starea de spirit. Până să vină mâncarea, mă gândesc la superbă de sculpturi antice, medievale, ruinate sau în-
diverse lucruri. Roma: un oraș mare, cosmopolit, tregi și picturi covârșitoare acompaniate de schițe in-
bogat, dar unde, în toată agitația asta, poți găsi ceva telectuale.
mic și neînsemnat, de exemplu... un ac? Unde poți găsi Exteriorul ne-a întâmpinat cu 30 grade celsius,
un ac în Roma? Nu mă refer la magazinele de specia- o amabiliate deosebită, se pare. Prima țintă pe hartă
lizare mai periferice. Răspunsul, mai târziu... era ceea ce părea a fi o mică bisericuță așezată în cen-
Următoarea zi mă trezesc acompaniat de larma trul orașului, pe numele ei Sf. Ignazio de Loyola. Pro-
vehiculelor care răzbate chiar și prin geamurile izola- babil ar fi trebuit să mă aștept la ce urma. Probabil ar
toare, strecurându-se prin perdelele groase, pentru a fi trebuit să nu mă dea pe spate. Dar a făcut-o. După
ține locul tradiționalului cu-cuuu-riguuu. Azi avem re- intrarea nesemnificativă ca mărime, se afla o lume cel
zervare pentru Muzeele Vaticanului. Cetatea Sfântă ne puțin interesantă. Își purta cu onoare statutul de
așteaptă. bazilică papală, având, în plus, aproape din metru-n
Nu am lăsat-o prea mult în stand-by. După un metru numele unor papi. Asta reprezintă catolicismul
mic dejun rapid, dar cam nesatisfăcător, am început în Roma: paradisuri sculptate fin în marmură sau
perindarea spre ipotetica intrare în muzee. Pe hartă, piatră de toate culorile posibile, acompaniate de texte
Vaticanul reprezintă o bazilică drăguță, complexul de care înșirau fără modestie toată gloata de titluri
apartamente înconjurător, în care luminățiile lor, car- somptuoase ale diverșilor oameni ce au stat pe tronul
dinalii, își întind oasele de dimineață, plus o întindere creștinătății. Restul acestei zile am colindat Roma, vi-
vastă, zidul înconjurător. În realitate, însă, întinderea zitând obiectivele turistice aflate în cele mai dosnice
aceasta este interminabilă. Bine, nimeni n-are vreo cotloane ale orașului. Nu am cruțat niciunul. Primul
problemă cu faptul că e mare. Dar din direcția noastră important a fost Pantheonul.
am fost nevoiți să străbatem mai mult de jumătate din Combinația dintre structura originală și bise-
cetate pentru a ajunge la destinație. Într-un final, ne rica ce a ajuns acum este izbitoare. Interesant este in-
facem apariția la intrarea în celebrul complex de teriorul, în special tavanul. Cum pătrundeau razele
muzee ce adăpostesc acele capodopere care nu se bu- stelei noastre favorite în fortăreața aceasta de piatră?
cură de o popularitate la fel de mare ca a Giocondei, Printr-o gaură dezolantă făcută fix în punctul culmi-
dar merită și captează atenția oricărui turist cu adevă- nant al boltei tavanului. Fiind un turist conștiincios,
rat interesat. Intrăm, așadar. Turul începe odată cu câ- am aflat că pe podea, exact unde ar cădea ploaia, sunt
teva bucăți de piatră sculptată și o drăguță grădină cu două găuri ce conduc spre un sistem de 22 tuburi care
fântână arteziană. Nimic impresionant până acum. împiedică inundarea unui monument aflat pe lista pa-
Realitatea locului în care mă aflam m-a izbit odată cu trimoniului internațional UNESCO. După un scurt tur
aerul vechi din spatele unei uși masive și sculptate, ce al unicei încăperi deschise a Pantheonului, am obser-
dădea într-un culoar imens, întins mai departe decât vat o carte mătăhăloasă care trona pe un stativ simplu,
posibilitatea ochiului de a vedea. Parcă cineva dorise dar rezistent. Un banal pix pe birou aștepta zecile de
să îngrămădească sub acel acoperiș toată istoria mile- mii de turiști care se perindau prin Cetatea Eternă,
nară a Orașului Etern, cu tăblițe explicative în plus. Și să-l folosească pentru a-și face marcată prezența în
a reușit. Nu doar Roma. Opere adunate din toate structura antică. Și eu pe mijlocul paginii, m-am folo-
colțurile Italiei de-odinioară își duceau veacul acolo, sit de micul Hercule. În spate se formase deja o coadă
alături de hărți detaliate și originale a concepțiilor în creștere ca populația Indiei, lucru care m-a împie-
omenirii despre cum trebuie să fi arătat peninsula în dicat să mai răsfoiesc paginile deja istorice ale roma-
formă de cizmă cu toc. Privindu-le, am realizat nivelul nului. Dădeam să plec. Dar ceva nu a fost făcut. Ceva
oarecum redus de exactitate, compensat totuși din plin lipsea. M-am întors rapid și i-am furat blondului care

REVISTA NOASTRĂ nr. 43/44 125