Page 78 - 2014_revista_noastra_nr_41-42

PREMII CNU Valentina Tănase

“Hallo, Deutschland!” sau

“Hallo aus Deutschland!”

am sunat-o a fost, bineînţeles, Frau, care m-a “killerit”
puţin că m-am îndoit de previziunile dumneaei. Din
acel moment am început numărătoarea inversă până
pe 9 august când, în sfârşit, am plecat!
La ora 11:00, cu două ore înaintea plecării tre-
nului, eram deja în gară în formulă completă: 12 elevi
din Braşov, Brăila, Focşani, Iaşi, Suceava, Maramureş,
Botoşani, Odorheiu Secuiesc, Reghin şi Bucureşti, în-
soţiţi de o profesoară, dornici să ne cunoaştem, ca şi
când nu ar fi urmat oricum 32 de ore de călătorit îm-
preună. Trebuie să recunosc că deşi ne aşteptam să fie
un drum lung şi plictisitor, am avut parte de multe pe-
ripeţii care ne-au ajutat să devenim un grup sudat încă
din primele momente după ce am făcut cunoştinţă.
Plecasem deja de câteva ore din Bucureşti şi urma ca
pe la ora 05:00 să ajungem în Budapesta, când o
vedem pe doamna controloare venind înspre noi cu
mâinile pline de lanţuri şi lacăte. Am fost şocaţi să o
auzim vorbind cu multă lejeritate că din Budapesta
obişnuiesc să urce hoţi şi că ne roagă să ne închidem
cuşetele cu lanţurile, şi lacătele date. Iniţial am crezut
că vrea să ne sperie, dar văzând că nu dă înapoi, ci din
contră, prinde şi uşile dintre vagoane cu lanţuri şi mai
mari, spunând că uneori aceşti hoţi scot uşile de pe
şine şi ameninţă şi cu cuţite, ne-am decis să nu mai
Povestea a început în clasa a IX-a, fiind în
Târgu Jiu la faza naţională a Olimpiadei de Limba dormim niciunul şi am început să ne facem “planuri
Germană, Frau (doamna prof. Pogan Laura) ne ambi- de atac în caz de hoţi”. Bineînţeles că aşteptarea a fost
ţiona spunându-ne că se dau burse în Germania celor zadarnică şi nici urmă de cineva care să încerce măcar
care obţin premii. Mie nu mi-a trebuit mult să-mi dau să intre în vagonul nostru, spre marea dezamăgire a
tuturor. În Germania s-a mai întâmplat un eveniment
seama că visul meu este să văd ţara “băieţilor blonzi
şi cu ochi albaştri” şi am realizat că atunci când îţi do- ce merită amintit. Fiind pe drum de 30 de ore, în cel
reşti ceva cu adevărat, e foarte probabil să se întâmple. de-al treilea tren schimbat de la plecarea din ţară, tot
Pe 4 aprilie 2012 am obţinut premiul al III-lea la sec- ce ne mai despărţea de oraşul în care urma să ne pe-
ţiunea “Proiect” din cadrul olimpiadei şi atunci Frau trecem următoarele trei săptămâni mai erau două ore
de mers cu un ultim tren. Problema era că aveam doar
mi-a spus să stau cu ochii pe e-mail.
Trecuse aproape un an şi eu deja renunţasem şase minute între trenuri şi o tonă de bagaje de mutat
la gândul că aş mai putea pleca cu o astfel de bursă. de pe o linie pe alta, dintr-un tren într-altul. Aşa că ne-
Dar, precum e ordinea firească a lucrurilor, cadoul am facut o nouă strategie: ne-am aşezat bagajele în
mult dorit îl primeşti exact când te aştepţi mai puţin. dreptul uşilor şi băieţii urmau să le coboare pe toate,
ca să fim mai rapizi. Zis şi făcut, dar cu toată graba
Astfel, am primit e-mail-ul de la Ambasada Germaniei
exact când eram într-un cantonament de atletism, în noastră, tot nu am reuşit să prindem ultimul tren care
luna februarie a anului 2013. Prima persoană pe care tocmai pleca atunci când noi coboram. Am stat deci
74 REVISTA NOASTRĂ nr. 41/42