Page 79 - 2014_revista_noastra_nr_41-42

puţin să ne liniştim, am aşteptat să plece şi trenul din PREMII CNU
care am coborât şi când să plecăm pe celalalt peron,
surpriză! Aveam un troller în plus! Problema era că ni- de profesori germani doar pentru noi, românii. Alteri-
meni nu părea să îl caute! Următorul tren plecând abia tatea în ceea ce priveşte mediul de învăţare este una
într-o oră, am avut destul timp să mergem să-l ducem evidentă. La ei totul este mult mai lejer în ţara ordinii
la informaţii şi să ne amuzăm puţin de situaţie, imagi- şi a stricteţii, şcoala este văzută ca un mediu plăcut,
nându-ne ce dezastru ar fi fost să fim noi în locul pă- unde elevii stau relaxaţi şi unde se pune mult accent
gubitului. pe lucrul în echipă. Totul acolo mi se părea atât de li-
Dupa 32 de ore, obosiţi, dar nerăbdători să ne niştit încât m-am simţit chiar contrariată când am
întâlnim noile familii, am ajuns în frigurosul Alfeld. văzut că într-o oră de germană, elevii au fost împărţiţi
Mi-am recunoscut gazda imediat, pentru că vorbise- în grupe de câte trei şi au fost lăsaţi jumătate de oră să
răm deja pe Facebook şi am realizat încă de la început găsească în două poezii de câte două strofe imaginile
că ne vom înţelege de minune! “Familia mea din Ger- vizuale şi auditive, lucru pentru care noi aveam nevoie
mania”, aşa cum aveam să le zic mai târziu, era for- de cinci minute. Trebuie să recunosc că am avut ne-
mată din mama care locuia împreună cu cele trei fiice, voie de câteva zile să mă obişnuiesc cu lumea liniştită
fiul cel mare fiind student în Hamburg. Mi-au pregătit şi calmă de aici. Am fost nevoită să las deoparte agi-
în prima seară Kisch, o mâncare tradiţională, care se- taţia şi fuga continuă cu care eram obişnuită şi să trec
măna puţin cu pizza şi era foarte gustoasă. M-am bu- la programul bine stabilit dintr-un oraş destul de mic,
curat că reuşeam să înţeleg aproape tot ce spuneau şi în care aproape toţi se cunosc între ei şi observă ime-
am trecut de prima zi cu brio, împărţindu-le cadourile diat când este cineva nou în preajmă. Un loc unde
aduse din România şi încercând să ne cunoaştem mai viaţa îşi urmează cursul ei firesc şi îmbină armonios
bine. trecutul cu prezentul.
Următoarea zi a început într-un mod diferit. 06:27: În ceea ce priveşte proiectul, pe parcursul şe-
“Morgen, es ist 6:30!” aud bătând în uşa de la camera derii noastre am avut de realizat interviuri elevilor ger-
mea. Era mama gazdă, care avea printre altele şi me- mani, cărora le-am pus întrebări în legătură cu timpul
seria de ceas deşteptător şi în fiecare dimineaţă bătea lor liber. Am remarcat că majoritatea au o sumedenie
pe la toate uşile şi ne trezea. Alarma mea nu a apucat de activităţi, bazându-se pe ideea de a avea cunoştinţe
niciodată să sune, dar îmi plăcea teribil noua metodă! din toate domeniile şi nu de a excela într-unul singur.
Urma să merg la şcoală acolo, împreună cu Vivienne, Alfeldul este un oraş mic sau un sat mai mare cu apro-
fata mijlocie a gazdei şi eleva cu care am făcut eu ximativ 10 000 de locuitori, care în ciuda arhitecturii
schimbul de experienţe. secolelor trecute, este o localitate extrem de modernă.
Mă aşteptam să fie altfel decât în ţară, dar Sunt cinci fabrici aici, care asigură locuri de muncă
parcă totul aici era cu totul diferit! Alfeld este un orăşel pentru întreaga regiune, iar una dintre ele, Fagus-
înconjurat de mai multe sate de unde vin elevii la sin- Werk, este o fabrică veche de 100 de ani, dar con-
gurul liceu existent. Era încă august şi era dimineaţa struită într-un stil foarte modern, care a intrat în
devreme, dar pe chipurile tuturor se putea observa de- patrimoniul UNESCO ca marcând începutul arhitec-
gajarea şi, de ce nu, chiar bucuria cu care veneau la turii moderne, iar localnicii se mândresc cu ea, mai
şcoală. Liceul în sine era un loc primitor, viu colorat ales că este încă funcţională. Totuşi, ceea ce face ca
şi cu bun gust organizat, cu profesori deschişi la ceea Alfeldul să fie deosebit este povestea Albei-ca-Ză-
ce înseamnă noutate şi cu clase ce nu depăşeau 20 de pada, despre care se spune că aici a fost creată. În tim-
elevi. Acum eram convinsă că totul e diferit faţă de pul unei călătorii a fraţilor Grimm, văzând cei şapte
cum e în România, baza sportivă era uriaşă şi orele de munţi care înconjoară oraşul, s-au gândit la cei şapte
sport la clasele IX-XII constau în ore de înot, schi, ca- pitici.
notaj sau căţărări. Fiecare elev avea cel puţin o dată Nu puteam să ratez nici superbul Hannover,
pe săptămână repetiţii la un instrument muzical, chiar pe care l-am văzut din turnul primăriei, de la 90 de
dacă veneau de la profiluri precum biologie-chimie metri înălţime. Aici am vizitat şi muzeul naţional, o
sau ştiinţe politice. Mi-a plăcut structura prin care, combinaţie a tuturor ştiinţelor şi artelor, un muzeu
odată cu clasa a XI-a, elevii aveau dreptul de a-şi alege complex, care în numai două ore ne-a făcut turul com-
doar câteva materii (în jur de şase-şapte) pe care să le plet în spaţiu şi timp. Bineînțeles că am ajuns şi la un
studieze. meci din Bundesliga! Eram cea mai fericită persoană
Pe parcursul celor trei săptămâni am asistat când am auzit că urmează să mergem să vedem meciul
atât la ore obişnuite de curs, cât şi la ore special făcute dintre Hannover 96 şi Shalke 04, două echipe pe care

REVISTA NOASTRĂ nr. 41/42 75