Page 76 - 2009_revista_noastra_nr_31-32

München, 11 Octombrie 18251 Octombrie 1825
München, 1 1 Octombrie 1825
München, 11 Octombrie 1825
München, 11 Octombrie 1825
München, 1
O zi mohorâtã de toamnã; norii grei se magiei care fuseserã arºi pe rug. Dintre acestea,
adunaserã deasupra oraºului ca un vãl fumuriu, datele în legãturã cu Hermes îi sãrirã în ochi.
iar vântul ºuiera turbat printre crengile copacilor, Citind despre locuinþa lui, care era descrisã acolo
fãcându-i sã intoneze la unison o mantrã sinistrã. din belºug, la fel ca ºi obiectele pe care le
Dintre sutele de case de la periferia ascunsese în ea, îºi dãduse seama cã, de fapt,
oraºului, se distingea una, mai veche decât era vorba despre aceeaºi casã în care locuia el
toate, acoperitã cu iederã de sus pânã jos. Nu acum. Mai citise cã Hermes avea o încãpere
mulþi ºtiau cã aceasta fusese locuinþa temutului secretã în care invoca spirite ºi cã uºa acesteia
vrãjitor Hermes, care trãise acolo în secolul XIV. nu putuse fi deschisã niciodatã, deoarece era
Dupã moartea acestuia, pânã ºi casa începuse protejatã de o serie de simboluri magice
sã se nãruie puþin câte puþin, devenind cu fiecare mâzgãlite pe pereþi, de jur împrejurul ei. Pe
an care trecea mai cenuºie ºi mai tristã. Acum ultima paginã a cãrþii, erau srise cuvintele pe care
însã, ploaia pãrea sã-i aducã brusc pereþii la se presupune cã le rostise Hermes, înainte ca
rugul sã fie aprins: Mã voi întoarce!
PROIECTE DIDACTICE viaþã, printre frunzele de iederã aproape uscate.
De la una din ferestre, se ivea o luminã De atunci, Zenon începuse sã manifeste
roºieticã, plãpândã, provenitã un interes aparte pentru ºtiinþa
de la lumânarea ce mai avea megiei, hotãrât sã o studieze
puþin pânã sã se stingã. cu sârguinþã, sã o foloseascã
Zenon, actualul numai în scopuri benefice ºi sã
proprietar, un bãrbat brunet de trimitã la locul lor toate acele
aproape 30 de ani, stãtea prezenþe ciudate pe care le
aplecat peste biroul sãu, simþea prin camere ºi pe
încercând sã descifreze cumva holuri, prezenþe care fãceau
simbolurile dintr-o veche carte aerul rece împrejur.
de magie pe care o gãsise în Firul gândurilor i se
podul casei. frânse brusc atunci când
Nu îi pãsa de furtuna Aliester, discipolul sãu, intrã
care se dezlãnþuise afarã ºi nici deodatã în camerã. Abia
de fulgerele care brãzdau cerul atunci observã cã lumânarea
de la un capãt la altul. El nu se stinsese de mult, singura
dorea decât sã ºtie ce luminã prezentã fiind aceea a
reprezentau acele simboluri fulgerelor.
ciudate. Acestea, gândea el, - Ce cauþi aici la ora
erau singura cheie cu care asta? E aproape miezul nopþii,
putea pãtrunde în camera de tu trebuia sã dormi.
la subsol, pe care nu a putut Fãrã niciun cuvânt,
sã o deschidã niciodatã. Trãia Aliester îi înmânã un glob
în aceastã casã de 10 ani, însã de la o vreme, ciudat de cristal, în care pãrea sã se miºte în
trecutul îndepãrtat al acesteia pãrea sã se spiralã niºte fum roºu.
dezgroape singur. Indiciile de peste tot trãdau - Unde ai gãsit asta? Întrebã Zenon, cu
prezenþa unei forþe imense care sãlãºluia acolo. o umbrã de neliniºte în glas.
Zenon aflase absolut întâmplãtor despre - În camera aceea de la subsol, pe care
existenþa lui Hermes: Într-o zi, acum câþiva ani, o gãsesc mereu deschisã.
se afla la bibliotecã, citind o carte de istorie. La - Deschisã?...
capitolul despre Evul Mediu ºi despre Inchiziþie, - Da, rãspunse Aliester, cu un zâmbet
gãsise o listã de biografii ale unor practicanþi ai ironic pe faþã. E deschisã mereu, face curent în

76