Page 78 - 2009_revista_noastra_nr_31-32

Îl culesese de pe stradã de la vârsta de trebuia sã treci de-a dreptul printre tufele imense
10 ani, când nu era decât un orfan sãrac. de mãrãcini ce o împrejmuiau. Ce ar fi putut
Trecuserã 8 ani de atunci. Zenon nu îl vãzuse cãuta aceastã colibã pãrãsitã în mijlocul pãdurii?
pe Aliester ca pe un discipol, ci ºi ca pe un fiu. Numai cã nu era pãrãsitã. Zenon vãzu
Îl iubise, îl întreþinuse ºi îl învãþase atâtea taine... un fum roºu, dens, ridicându-se deasupra ei, nu
(Dar Zenon nici nu bãnuia cã Aliester ºtia mult printr-un horn, ci emanând chiar din pereþi.
mai multe decât el în domeniul magiei, fiind un Ciudat... Ar fi putut sã fie vorba de un incendiu,
descendent direct al lui Hermes...) aºa cã se apropie cu precauþie, gata sã cheme
ajutoare. Însã pe mãsurã ce înainta, începea sã
Într-un sfârºit, stinse lumânãrile ºi porni simtã în nãri mirosul acela atât de cunoscut...
în camera sa, pentru a-i cere ajutorul spiritului Mirosul de cearã, mirosul secolelor ºi al prafului
sãu gardian. Nu putea folosi acelaºi cerc, din clepsidre... Iar atunci observã ce scria pe
deoarece era o metodã foarte periculoasã, ci uºa cãsuþei: “Aliester”, cu o caligrafie frumoasã,
începu cu binecunoscutele tehnici yoga, prin în stil gotic.
PROIECTE DIDACTICE care putea comunica pe plan mental cu spiritele,
Zenon era stupefiat. Era într-adevãr
fãrã ca acestora sã le fie permis în vreun fel vorba despre discipolul sãu? Mirosul era acelaºi
accesul la lumea realã. cu cel pe care îl simþese în camera lui Aliester,
Zenon se concentrã ºi în scurt timp, în dimineaþa în care acesta dispãruse.
printr-un tunel de luminã ce fãcea legãtura cu Acum se afla în faþa uºii de lemn. Nu
celelalte lumi, recunoscu vocea îngerului sãu trebuia decât sã o deschidã. ªi fumul roºu era
pãzitor, care îi zise astfel: “Mândria îi face pe peste tot...
oameni lacomi, iar lãcomia trebuie pedepsitã Într-un final, apãsã pe clanþã, trântind uºa
aspru. Discipolul tãu s-a dezlipit de lângã tine, la perete. Camera ce i se arãta în faþã nu avea
în dorinþa de a guverna singur lumea cu ajutorul nimic deosebit. Era o camerã normalã, ca toate
casei în care stai, casa strãbunului sãu, celelalte. Mult prea normalã ca sã fie adevãrat:
Hermes, fãrã însã a-ºi da seama de faptele sale lângã unul din pereþi stãteau cuminþi o masã ºi
ticãloase. Hermes fusese, ca ºi tine, doritor sã douã scaune tapiþate, iar puþin mai încolo era
îºi înalþe sufletul, însã Aliester viseazã la bogãþii un pat frumos aranjat, cu o cuverturã albastrã,
ºi la statutul de stãpân suprem. Urmeazã înfloratã. Totuºi, de unde venea fumul?
indiciile ºi salveazã lumea. Totul depinde de Cercetând toatã încãperea, Zenon
tine. Nu trebuie decât sã poþi lua cele 7 spirite observã cât de ciudatã era podeaua, deoarece
de partea ta ºi vei deveni, cu bunã dreptate, noriºorii de fum pãreau a se ridica direct din
Maestru, deoarece numai cine înþelege covor. Bãrbatul îl dãdu pe acesta la o parte,
adevãrata esenþã a magiei se poate ridica la lãsând sã se vadã o trapã sinistrã dedesupt.
acest statut privilegiat.” Mare îi fu mirarea când o deschise: sub
Neºtiind exact cum sã interpreteze cãsuþa aceea pricãjitã, chiar în mãruntaiele
vorbele spiritului, Zenon se gândi sã ia o pauzã, pãmântului, se afla o salã imensã, cu pereþi
pentru a clarifica toatã situaþia. Simþea cã întunecaþi ºi desene groteºti peste tot. Fumul
trebuie sã plece pentru o vreme de acasã, pe care îl observase mai devreme provenea de
deoarece era cumva captiv acolo, cu toate la sutele de lumânãri, care erau aranjate în aºa
fiinþele acelea nevãzute care fremãtau peste tot. fel încât sã formeze simboluri gigantice, cu
contur înflãcãrat. Exact în centrul acelei încãperi
Într-una din zile, pe când cãuta un loc ciudate, se afla un jilþ impunãtor, încãrcat cu
liniºtit în naturã, în afara oraºului, fu ºocat sã cranii încornorate de-a lungul spãtarului. Lângã
observe o construcþie ciudatã printre copaci. acesta, era un cazan imens, care fumega.
Cãsuþa aceea ce era complet ruptã de lume: Se sperie de-a binelea când îl recunoscu
nu exista niciun drum care sã ducã acolo, ci pe Aliester în figura întunecatã ce ºedea pe acel

78