Page 116 - 2018_revista_noastra_nr_49-50

DIDACTICA

fel încât conectivitățile să fie conforme cu legile logicii
și realității. Acesta se realizează prin crearea de reflexe
condiționate, în esență o rețea de silogisme complex
inerconectate cu conținut cognitiv, afectiv, senzorial și
motor. Astfel, scoarța cerebrală se structurează ca sis-
tem coerent, capabil să găsească ideile.
O particularitate definitorie a cortexului este
supraordonarea conștiinței (“cu știință”), prezența care
ia cunoștință asupra descărcărilor în circuitele ner-
voase. Ea are căderea să dirijeze ușor cursul acestora,
putând uneori susține un efort de voință pentru a le
sustrage determinismului fiziologic căruia îi sunt su-
puse. Astfel putem remodela creierul împotriva unor
reflexe deja bine înrădăcinate, în ciuda experiențelor,
motivațiilor și emoțiilor potrivnice. Dacă am fi com-
plet determinaţi de legile fiziologice, ne-am lăsa con-
strânşi şi purtaţi de toate acestea fără să ne împotrivim.
Totuși, conștiința nu este un simplu martor al vieții psi-
hice, ci o prezență activă ce guvernează activitatea
electrică a cortexului. Prin duhul ce li s-a dat, copiii
lui Adam au parte de bucuria și responsabilitatea libe-
rului arbitru, a unicității, a automodelării și a modelării
lumii ce îi înconjoară.
Conștiința noastră nu are acces, însă, la toate
resursele informatice ale creierului. De pildă, când
lovim o minge de tenis, nu avem nicio idee despre
complexitatea formulelor matematice prin care acesta
a calculat traiectoria la sosire și plecare a mingii, pen-
tru că, dintr-o răsucire de mână, să o redirecționăm grafica: Alexandra Daniela Nica

către ținta potrivită. Procesele complexe din fundal nu
ne sunt descoperite decât în planul supus conștiinței,
când slăbim frâiele, lăsând frecvențele electromagne-
tice să scadă. Atunci se petrec cele mai multe ciocniri
de idei și se înfiripă asocieri spontane și uimitoare.
Asistăm la un paradox – creierul e mai inteligent decât
suntem noi înșine, în deplinătatea conștienței...
Atunci, unde ne este meritul dacă am venit cu
o idee sclipitoare? Acesta nu constă în faptul că am
generat-o, ci că am dat creierului material pe care să
îl proceseze în acea stare specială de conștiență
(incubație). Altfel spus, că am făcut efortul să învățăm.
E adevărat, internetul ne poate furniza oricând
informații, dar nu o să genereze niciodată idei noi și
ingenioase pe baza lor. De exemplu, Google nu ne va
spune niciodată că se poate înțelege ciclul cardiac prin
recitarea unui ritm de dans kathak – pentru aceasta tre-
buie să înveți dans și biologie. Mai mult decât atât,
învățarea este modul de a structura creierul încă de
când eram mici copii, prin experiența și educația afec-
tivă, morală, lingvistică și intelectuală. Toate acestea
conturează cine vom fi – cum vom gândi, vorbi, glumi,
ce vom simți, cum ne vom comporta și vom reacționa,
dacă vom depăși obstacolele vieții găsind soluțiile cele
mai potrivite. Așadar, meritul pentru creativitate nu re-
zidă decât în efortul de voință, de a lucra la noi înșine
deîndată ce conștientizăm această necesitate, căutând
să asimilăm ceea ce este bun și frumos.

114 grafica: Ștefan Gherghel REVISTA NOASTRĂ nr. 49/50