Page 116 - 2018_revista_noastra_nr_49-50
P. 116

DIDACTICA

        fel încât conectivitățile să fie conforme cu legile logicii
        și realității. Acesta se realizează prin crearea de reflexe
        condiționate, în esență o rețea de silogisme complex
        inerconectate cu conținut cognitiv, afectiv, senzorial și
        motor. Astfel, scoarța cerebrală se structurează ca sis-
        tem coerent, capabil să găsească ideile.
               O particularitate definitorie a cortexului este
        supraordonarea conștiinței (“cu știință”), prezența care
        ia cunoștință asupra descărcărilor în circuitele ner-
        voase. Ea are căderea să dirijeze ușor cursul acestora,
        putând uneori susține un efort de voință pentru a le
        sustrage determinismului fiziologic căruia îi sunt su-
        puse. Astfel putem remodela creierul împotriva unor
        reflexe deja bine înrădăcinate, în ciuda experiențelor,
        motivațiilor și emoțiilor potrivnice. Dacă am fi com-
        plet determinaţi de legile fiziologice, ne-am lăsa con-
        strânşi şi purtaţi de toate acestea fără să ne împotrivim.
        Totuși, conștiința nu este un simplu martor al vieții psi-
        hice, ci o prezență activă ce guvernează activitatea
        electrică a cortexului. Prin duhul ce li s-a dat, copiii
        lui Adam au parte de bucuria și responsabilitatea libe-
        rului arbitru, a unicității, a automodelării și a modelării
        lumii ce îi înconjoară.
               Conștiința noastră nu are acces, însă, la toate
        resursele informatice ale creierului. De pildă, când
        lovim o minge de tenis, nu avem nicio idee despre
        complexitatea formulelor matematice prin care acesta
        a calculat traiectoria la sosire și plecare a mingii, pen-
        tru că, dintr-o răsucire de mână, să o redirecționăm      grafica: Alexandra Daniela Nica

                                                              către ținta potrivită. Procesele complexe din fundal nu
                                                              ne sunt descoperite decât în planul supus conștiinței,
                                                              când slăbim frâiele, lăsând frecvențele electromagne-
                                                              tice să scadă. Atunci se petrec cele mai multe ciocniri
                                                              de idei și se înfiripă asocieri spontane și uimitoare.
                                                              Asistăm la un paradox – creierul e mai inteligent decât
                                                              suntem noi înșine, în deplinătatea conștienței...
                                                                     Atunci, unde ne este meritul dacă am venit cu
                                                              o idee sclipitoare? Acesta nu constă în faptul că am
                                                              generat-o, ci că am dat creierului material pe care să
                                                              îl  proceseze  în  acea  stare  specială  de  conștiență
                                                              (incubație). Altfel spus, că am făcut efortul să învățăm.
                                                              E  adevărat,  internetul  ne  poate  furniza  oricând
                                                              informații, dar nu o să genereze niciodată idei noi și
                                                              ingenioase pe baza lor. De exemplu, Google nu ne va
                                                              spune niciodată că se poate înțelege ciclul cardiac prin
                                                              recitarea unui ritm de dans kathak – pentru aceasta tre-
                                                              buie să înveți dans și biologie. Mai mult decât atât,
                                                              învățarea este modul de a structura creierul încă de
                                                              când eram mici copii, prin experiența și educația afec-
                                                              tivă, morală, lingvistică și intelectuală. Toate acestea
                                                              conturează cine vom fi – cum vom gândi, vorbi, glumi,
                                                              ce vom simți, cum ne vom comporta și vom reacționa,
                                                              dacă vom depăși obstacolele vieții găsind soluțiile cele
                                                              mai potrivite. Așadar, meritul pentru creativitate nu re-
                                                              zidă decât în efortul de voință, de a lucra la noi înșine
                                                              deîndată ce conștientizăm această necesitate, căutând
                                                              să asimilăm ceea ce este bun și frumos.


          114        grafica: Ștefan Gherghel                    REVISTA NOASTRĂ nr. 49/50
   111   112   113   114   115   116   117   118   119   120   121