Page 113 - 2017_revista_noastra_nr_47-48

„Daniela, ce s-a întâmplat? Nu prea ai știut as- MAGISTER
tăzi..”, spunea doamna Atarcicov uneori când se gân-
dea ce note să treacă în catalog pentru ziua Poate este așa cum ne-a spus domnul
respectivă. Da, se mai întâmpla, dar niciodată în 4 ani director: „Doamna Atarcicov a plecat să dea
de liceu nu am fost la ora de istorie fără să citesc lecții de istorie îngerilor”. Însă, nu putem vorbi
lecția măcar o dată. Nu se putea. Prezența doamnei la trecut de cea care a fost omul Carmen Atar-
Atarcicov impunea un respect care nu te lăsa niciodată cicov, mama, colega, profesorul, diriginta,
să faci asta. Un respect nu numai față de dumneai, ci prietena noastră, pentru că în umbra unei ase-
și față de tine, ca elev. Sunteți unul dintre profesorii menea prezențe, până și trecutul se trans-
fără de care eu nu mai pot spune că CNU va fi același formă într-un prezent etern. În fața imaginii
liceu. Rămas bun, doamna profesoară! lăsate de doamna Atarcicov în sălile de clasă,
(Daniela Adelina Șoldea) pe coridoare, în cancelarie și, mai ales, în ini-
mile noastre, cuvintele sunt de prisos. Sunt
Bucuria orelor de istorie cu doamna Atarcicov oameni în fața cărora nu poți spune nimic
a fost unică. Dând dovadă de o grație remarcabilă, pentru că privirea lor plină de fermitate și
lecțiile au fost transformate, fără să ne dăm seama, blândețe, pur și simplu te copleșește. Am
în exemple de bună practică pentru ceea ce avea să învățat de la doamna Atarcicov că lecțiile de
ne ofere viața. Responsabilitatea și dăruirea doamnei istorie sunt eșuate dacă nu devin, în timp,
profesoare sunt valori izvorâte dintr-o noblețe sufle- lecții de viață. Nimeni nu va putea să egaleze
tească impecabilă. Fiind un cadru didactic de excepție, noblețea cu care ne priveați în ochi pe noi,
ora de istorie era transformată într-o poveste al cărui elevii dumneavoastră, cei care vă iubim și ne
final rămâne nescris. amintim cu drag de tot ce ne-ați învățat. „Ce
(Teodora-Elena Bratu) avem de pregătit pentru astăzi?”, „Ce ați avut
de căutat?”, „Cine vrea să ne zică, Ioana, ce
A fi și a nu fi: limitele existenței umane. am avut de învățat?”, „Cine citește primul text
De-a lungul existenței, fiecare individ luptă să ră- și ne spune care este cauza și care efectul?”,
mână cât de mult posibil în aria lui de „a fi” În „Ce știți voi despre...?”, „Să stabilim teza”, cu-
drumul meu spre a deveni „un om mare”, mi-a vinte pe care le vom mai auzi de la oricine
fost dat să întâlnesc chiar „un om mare”. Doamna altcineva, în afară de dumneavoastră. Ultima
profesor Carmen Atarcicov s-a născut sub o stea dată când v-am văzut mi-ați spus să fiu un om
norocoasă, a fost predestinată să lase o amprentă bun și să nu fac compromisuri, să mă bucur de
adâncă asupra vieții oricui o întâlnea. A ales să îl viață, să merg neapărat la Rohia, la mănăstirile
ducă pe „a fi” la cele mai înalte cote, să se din Neamț, să văd Rezervația de zimbri pe care
autodepășească în orice activitate, să-l sfideze pe ați văzut-o cu Adi, să zâmbesc. De ce? Pentru
„a nu fi”. A fost un exemplu de putere, eleganță că, mai presus de orice, dumneavoastră știați
frumusețe, tărie de caracter, profesionalism, să zâmbiți, să călătoriți, să vă bucurați de viață
perseverență, feminitate. Lista de valori ar putea și să prețuiți oamenii, să iubiți fiecare moment
fi prelungită la infinit și tot n-am realiza o des- și să nu vă dați bătută indiferent de greutăți.
criere completă a dumneaei. Mi-e greu să vorbesc Poate uneori ne păreați prea aspră, vă jude-
la trecut despre cea care mi-a îndrumat pașii în- cam pentru că ni se părea că avem note prea
tocmai ca o mamă, cea care m-a ajutat să iau de- mici sau că nu ne înțelegeți, însă ne-am dat
cizia corectă în legătură cu viitorul meu, cea care seama în timp cât de multe lucruri vă dato-
mi-a pus la dispoziție orice ajutor i-a stat în răm. Datorită dumneavoastră, toată istoria pe
putință, cea căreia niciodată nu voi putea să-i care o știm nu se rezumă la date, evenimente
mulțumesc destul pentru faptul că mi-a fost un și nume de personalități: istoria noastră se re-
model de viață. A trăit cum a știut mai bine, a ex- feră la viață.
celat în cunoștințe și în carieră. Nu pot să uit cum, Pentru tot ce ne-ați învățat, pentru ati-
sub o mască de seriozitate, s-a așezat la catedră la tudinea impunătoare și, în același timp, plină
prima oră de istorie, și-a scos ochelarii dintr-un de viață, pentru devotamentul și profesiona-
toc închis la culoare și, pe măsură ce ne citea nu- lismul dumneavoastră și pentru multe alte
mele din catalog, ne fixa cu privirea pe fiecare în daruri pe care ni le-ați adus în inimi, vă
parte. Modul dumneaei de a fi te determina să îți mulțumim. Ne e dor...
dorești să te porți ireproșabil, să îți fie rușine să o Dumnezeu să vă odihnească!
dezamăgești... Cred că Dumnezeu are nevoie de va-
lori acolo Sus, de ajutoare de elită și, prin urmare, Cu drag, Colegiul Național Unirea
nu ne rămâne decât să ne-o amintim cu cel mai
mare drag, să fim recunoscători că am am cunos- (Colegii, prietenii și elevii
cut-o și să învățăm să ne bucurăm de „a fi” cel dumneavoastră)
puțin la fel de frumos și de respectabil cum a
făcut-o doamna Carmen Atarcicov.
(Mădălina Vrabie) a consemnat Ica Dumbravă

REVISTA NOASTRĂ nr. 47/48 111