Page 111 - 2017_revista_noastra_nr_47-48

MAGISTER

Despre timp și oameni

Spunem că despre timp nu-i greu să vorbim: că timpul trece și nu se mai întoarce, că
timpul se schimbă și ne schimbă. Dar atunci când timpul ni-i răpește pe cei dragi, ce mai putem
spune despre schimbare? Ce putem spune despre istorie, despre poveștile altora și despre
poveștile noastre atunci când oamenii devin ei înșiși parte din istorie? Putem oare să rămânem
obiectivi? Astăzi, putem spune că istoria noastră este una subiectivă, pentru că ea a ajuns să
fie descrisă printr-un nume de care ne amintim cu recunoștință: Carmen Atarcicov.

Pentru măreția și grația pe care ne-o dăruia, îi
mulțumim și ne amintim de dânsa cu toții: Există oa-
meni care te transformă, te ajută în devenire, tu mergi
mai departe și ei rămân acolo, făcând același lucru
iar și iar, fără să ceară nimic în schimb. Îți zici că o
să îi revezi în curând, că o să te întorci să le
mulțumești, că o să le aduci bucurie și după, dar te
fură mirajul care se numește: „am o gramadă de lu-
cruri de făcut, altădată...”. Abia când nu mai sunt îți
amintești că lumea e mai bună pentru că ei erau acolo.
Și de la catedră și de dincolo de ea, doamna Atarcicov
ne-a învățat să luptăm, să visăm, să ne smerim și să
ne înălțăm, să cădem și să ne ridicăm, pentru că așa
putem birui. Dumnezeu să vă odihnească și să vă facă
parte de lumina pe care ați semănat-o în noi în toți
anii!
(Ioana Alexandra Diaconu)

Vă mulțumesc, dragă doamnă, pentru tot
ce m-ați învățat de-a lungul anilor de liceu. Și nu
vorbesc de istorie, nu. Istoria poate fi învățată de
oricine, oricând. Ați știut să priviți dincolo de isto-
rie și ați înțeles cel mai important lucru: Istoria
este scrisă de oameni. M-ați învățat să fiu om, să
fiu integru și să nu privesc înapoi când nu este
cazul, să văd dincolo de o notă trecută în catalog. suscită o lecție, să-ți fie teamă să vii fără să înveți la is-
M-ați învățat să tind spre perfecțiune, să vreau în- torie, să îți dorești să citești suplimentar pentru că ai
totdeauna mai mult de la mine. Un dascăl înțeles deja lecția din clasă: acestea sunt lucruri pe care
excepțional, însă cel mai important: un om frumos. doar un profesor-model le poate realiza. Uneori cuvin-
Mi-ați fost mai mult decât dirigintă și cred că tele nu prea ne ajută să transmitem ceea ce vrem, mai
v-am fost mai mult decât elev. Vă promit un sin- ales în asemenea situații. Nu pot decât să vă
gur lucru: nu voi uita niciodată ce m-ați învățat. mulțumesc.
Mi-e tare dor de dumneavoastră. Cu drag, Petru. (Andreea Voineag)
(Petru Partene)
Pentru toți care au avut ocazia să o întâl-
În liceu am învățat că mari personalități au nească, doamna profesoară Carmen Atarcicov a fost
marcat istoria lumii. Mica noastră istorioară a fost o adevărată sursă de inspirație. Era un izvor nesfârșit
marcată și ea de persoane importante, care au avut de informații, pe cât de copleșitoare, pe atât de inte-
un rol decisiv în cursul dezvoltării noastre. Doamna resante, reușind să te capteze într-o lume a istoriei în
Atarcicov a reprezentat imaginea profesorului exem- care tu erai protagonist și reușeai să retrăiești eveni-
plar, remarcabil, imagine ce nu poate fi ștearsă din me- mentele prin poveștile sale minunate. A fost un pro-
moria colectivă a numeroaselor generații cărora le-a fesor care, în cele mai grele momente ale noastre ca
călăuzit pașii, dar și cea individuală. Anii de liceu nu ar elevi, știa cum să ne fie prietenă. Ne-a câștigat din
fi fost aceiași fără emoțiile puternice pe care le aveam prima clipă respectul, prietenia și atenția, ne-a învățat
înainte de fiecare oră de istorie, rezultatele noastre nu că un om care nu-și cunoaște trecutul, e un om fără
ar fi fost la fel de bune fără doamna profesoară, care viitor. Pentru noi, o clasă de matematică-informatică,
ne-a învățat să nu ne mulțumim niciodată cu puțin și orele de istorie au fost orele de evadare într-o lume
să tindem către cel mai înalt țel. Să pierzi noțiunea tim- fantastică, ce se încheiau de fiecare dată cu zâmbetul
pului la ore datorită fascinației și interesului pe care îl pe buze. Și aceasta este imaginea doamnei profe-

REVISTA NOASTRĂ nr. 47/48 109