Page 117 - 2017_revista_noastra_nr_47-48

REVISTEI

Care sunt lucrurile învățate în acest liceu ce au avut cel
mai mare ecou în viața ta?

COSTI ROGOZANU: ADRIAN STOICESCU:

Am fost la “Unirea” dintr-a șasea până Cred că două lucruri fundamentale. Pri-
într-a douăsprezecea. Am învățat tot felul de mul, nu fugi niciodată irevocabil de ceva, pen-
chestii, cu ecouri diverse sau fără ecou, dar tru că atunci când te aștepți cel mai puțin este
foarte importante pentru mine. Am învățat să posibil să-i constați utilitatea. Vorbesc aici de
joc baschet, de exemplu. Am învățat matema- matematică, fizică și informatică. Mi-au tre-
tică la nivel bun și am intrat într-o societate de buie vreo cincisprezece ani să conștientizez
competiție incredibilă care îmi satisfăcea tem- utilitatea acestora și asta abia atunci când am
peramentul bătăios. Până printr-a șasea mă ajuns să studiez, cu instrumentele științelor
băteam fizic cu diverși băieți. După ce am dat socio-umane, comunicarea mediată de com-
de matematica domnului Popoiu, am învățat puter. Al doilea, suntem în liceu atunci când
să mă bat cu ecuații și matrici. Tot un câștig, ne definitivăm sub toate aspectele. Profesorii
măcar am rămas cu dinții în gură. Nu am folo- din liceu sunt cei care te orientează în alege-
sit matematica după liceu, deși chiar și la Li- rea carierei, iar colegii (fără îndoială, nu toți,
tere am dat de cărțile lui Solomon Marcus (ba ci unii) sunt cei cu care se stabilesc cele mai
l-am și cunoscut personal și omul m-a încura- trainice prietenii. Prieteniile mele din liceu au
jat teribil deși uneori eram exagerat de fron- atins deja vârsta majoratului, iar pe profesorii
deur), pline și ele de matematici. Ba chiar mă din liceu îi păstrez în continuare în mine, pen-
mai ajută și în înțelegerea unor idei ale unui tru că profesional, liceul îți provoacă setea pe
mare critic precum Franco Moretti. Am învățat care facultatea va încerca (și spun sincer, va în-
să ascult muzică, pe cont propriu și împreună cerca) să ți-o potolească. Eu cred că mi-am
cu o foarte mică gașcă de prieteni minunați. trăit liceul. Nu doar am trecut prin el.
Unii mi-s cei mai apropiați și acum. Am învățat
să citesc. Adică să parcurg cărți grele pentru
vârsta mea, să încerc să le folosesc, să nu mă
îmbolnăvesc de grandomania tipică a oame-
nilor de litere.

Ce te-a motivat cel mai mult să ajungi ceea ce ești?

COSTI ROGOZANU: ADRIAN STOICESCU:

Mai întâi a fost capriciul și pasiunea Eu am dat la Litere pentru că voiam să
pentru cărți. Apoi, instinctul de supraviețuire. mă fac profesor de română la școala generală.
Dacă nu mă făceam ziarist, deși mare treabă După un an de facultate, mă gândeam serios
cu cititul n-are meseria asta, nu puteam la o schimbare de macaz. Era o mișcare
supraviețui. Deci e o determinare strict mate- îndrăzneață atunci când mobilitatea între spe-
rială. Am vrut să-mi întrețin nebunia cu joburi cializări era aproape necunoscută. Am ezitat
adiacente. Deocamdată îmi iese. Nu e ușor. și am rămas acolo. O fi fost o mișcare
Asta apropo de sloganul celebru cu “urmează- înțeleaptă? Nu știu, am multe argumente pen-
ți calea”. Aș zice că, dacă nu simți vreo che- tru un răspuns afirmativ. Am și suficient de
mare puternică în vreo direcție, fă măcar niște multe pentru unul negativ. Cert este un singur
studii utile și încearcă să-ți fabrici o viață co- lucru. Eu nu am abandonat niciodată o luptă,
modă. Nu face ca mine. indiferent de forma ei și de ezitările care m-au
încercat. Deci motivația mea e una simplă: nu
renunța.

REVISTA NOASTRĂ nr. 47/48 115