Page 88 - 2009_revista_noastra_nr_31-32

AMINTIRI de la UNIREA
Nu ºtiu alþii cum sunt...
Nu ºtiu alþii cum sunt...
Nu ºtiu alþii cum sunt...
Nu ºtiu alþii cum sunt...
Nu ºtiu alþii cum sunt...
...dar eu, când mã gândesc la cei
aproape 20 de ani de când urc si cobor
scãrile tocite ale profilor (ºi nu numai ale
lor! - ACCES INTERZIS!), încerc
sentimentul jenant cã, ori sunt lipsitã de
simþul realitãþii, ori sunt lipsitã de sentimentul inexorabilã - ºi nu eºti foarte departe de
vârstei, cãci tot ce mã leagã de Unirea este
foarte viu, foarte aproape de prezent, ca un
lucru pe care abia l-ai început.
Ne calculãm vârsta ca multiplu de 4
(numãrul anilor in care lucram cu o promoþie)
sau chiar mai mult, trãim alãturi de copii ºi
adolescenþi o iluzorie tinereþe, ne uitãm
pentru câteva ore problemele cotidiene ºi
ne trezim dintr-o datã... foºti.
Am venit aici foarte mulþi la vârsta
entuziasmului ºi aproape nu am simþit când
ni s-au nãscut copiii, când am tremurat la
Marele Examen de clasa a V-a (vezi legea
de compoziþie a lui Novél cu care adunau
furnicuþele de pe planeta X sau terifiantele
probleme cu pâiniºoare, versificate de
Noanã!?!?) sau când am pãºit alãturi de ei
în tradiþionalul marº ai absolvenþilor.
Echipa de organizatori a Balului Bobocilor 1999
88
Fascinanta ºi parºivã în acelaºi timp,
meseria asta te izoleazã de restul lumii într-
o cãlãtorie relativistã dupã care te întorci cu
sentimentul cã ai fentat timpul, cã CEILALÞI
par mai marcaþi de trecerea lui ireversibilã,
adevãr. Afarã e caniculã ºi te refugiezi la
rãcoare, afarã se schimbã preºedinþi, dar tu
te aºezi pe acelaºi scaun din cancelarie,
afarã eºti asaltat din toate direcþiile de luptele
intestine ale lumii politice, dar aici eºti la
adãpostul neutralitãþii la care te obligã
statutul (sau cel puþin ai aceasta opþiune!).
Zidurile vechi îþi dau sentimentul siguranþei
si justificã doar prin grosime o poreclã de
mult uitatã: BASTILIA!!!
Înãuntru atmosfera e caldã (uneori
chiar fierbinte??), uneori tensionatã alteori
destinsã, dar oamenii sunt vii, cu bune si cu
rele, nu toþi te iubesc, nu toþi te urãsc, iar cel
mai mare câºtig þi-l dã sentimentul cã poþi
spune ce gândeºti! Aº putea lucra în orice
ºcoalã, aº putea colabora cu orice colegi sau
elevi, dar mi-ar lipsi nonconformismul ºi
spiritul unirist care te face sã te simþi
ALTFEL.
Dacã ai fost elev aici ºi ai simþit asta,
atunci te vei întoarce mereu la rãdãcini cu
acelaºi copleºitor sentiment al apartenenþei
ºi va exista întotdeauna cineva care te va
întâmpina din uºa cancelariei cu bucuria
nedisimulata a celui care vrea sã-þi spunã
cã eºti de-al nostru.
Unirea
Unirea
Ca sã-mi amintesc despre UnireaUnirea, ar
Unirea
însemna sã scriu un roman, romanul vieþii
mele în care anii din urma au ocupat un loc
important. Ar însemna sã-mi aduc aminte
cum am mers cu echipa la olimpiade, cum
am jucat în tabere MIM pânã dimineaþa, cum
am primit de la greii clasei un buchet de flori
ofilite cu bileþelul în faþa dvs. ºi florile pãlesc!,
cum ne-a primit la Rãºinari nepoata lui Goga,
marea artistã ºi ne-a povestit cã este o
prietenã veche a colegiului, cum, dupã ’90,
am ascultat pânã dimineaþa Phoenix-ul la
Costineºti împreuna cu prima mea promoþie
Unirea
Unirea
Unirea
din UnireaUnirea... ºi nu ºtiu dacã, dupã ce aº
termina, nu ar mai rãmâne multe, foarte
multe de povestit!!!
prof. LILIANA GRIGORIU
prof. LILIANA GRIGORIU
prof. LILIANA GRIGORIU
prof. LILIANA GRIGORIU
prof. LILIANA GRIGORIU