Revista Noastra

 

 

Dimitrie PAPADOPOL, profesor, preşedintele societăţii literare a elevilor

 

 

          <<Revista aceasta răspunde unei vechi dorinţe a şcolărimii oraşului nostru. La Liceul "Unirea" fiinţează de 14 ani, de la 1898, o societate literară a elevilor cu o bibliotecă foarte bogată şi cu un fond bănesc destul de mare destinat pentru cumpărări de cărţi. La şedinţele săptămânale, care s-au ţinut cu o regularitate exemplară, s-a dat dovadă, prin conferinţe, declamaţii, producţiuni muzicale şi reprezentaţii teatrale, că printre şcolarii noştri sunt unele talente ce merită luare aminte.

            Tineretul nostru şcolar, dornic de a lua contact cu colegii de la celelalte şcoli secundare din ţară şi de peste hotare, are nestrămutata dorinţă să-şi aibă un organ de publicitate către care să atragă tinerimea şcolărească la un schimb mai intim de idei şi sentimente.

            Nu pot decât să încurajez, cu dragă inimă, acest avânt sincer, încredinţat fiind că, pe această cale, se va putea stabili o comunitate de vederi şi idealuri între toţi de aceeaşi vârstă şi cu aceleaşi aspiraţiuni.

            Fac apel călduros către întreaga şcolărime românească să ia parte, cu inima deschisă, la muncă comună împreună cu colegii lor şi îi ţinem deschise coloanele acestei reviste. În acest chip, va fi la îndemâna tuturor să aducă la cunoştinţa colegilor, de oriunde, ceea ce cred şi simt, vor stabili între ei o scară a valorilor, se vor deprinde a mânui condeiul iar mai târziu, pe băncile Universităţilor, se vor recunoaşte ca tovarăşi de idei.

            Am nădejdea că în acest mic popor de câteva mii de suflete sunt energii tăinuite care, găsind prilejul de a da dovada puterii lor, vor putea produce lucrări de valoare care să rămână ca pilde celor ce urmează. Dorinţa mea este de a putea strânge în jurul acestor coloane inimile şi minţile şcolărimii româneşti, (de) a le da imbold la lucru şi a le deprinde să-şi îmbogăţească sufletul, în orele libere, cu producţiuni de un ordin mai înalt decât meschinele petreceri de toate zilele. Nu mă îndoiesc că şi tinerii studenţi universitari, în dorinţa de a retrăi câteva clipe din frumoşii ani petrecuţi pe băncile şcoalei, îşi vor reculege amintirile, se vor coborî în mijlocul acelora pe care i-au părăsit de curând, îşi vor face o fală şi in acelaşi timp o datorie de fraţi mai mari, dându-le sfaturi şi arătându-le calea cea dreaptă ce trebuie să urmeze.

            Închei amintind şcolarilor noştri cuvintele rostite de neîntrecutul maestru al condeiului şi graiului românesc D-l Barbu Delavrancea: "Tinerime! Aveţi o mare datorie. Ca să puteţi exista liberi trebuie să aveţi în minte un mare ideal: acel al neamului românesc".

            Aceste vorbe ar trebui să rămână săpate în sufletele tuturor.>>

 

Focşani, 15 noiembrie 1912

 

 

 

 

Petrache DIMA - iniţiatorul seriei a II-a

 

 

La aniversarea "Revistei noastre" - 70 de ani de la fondare

de prof. Petrache Dima

 

          <<15 noiembrie 1912. De sub teascul Tipografiei Al. Codreanu din Focşani, iese o modestă publicaţie format in-octavo (in-8), adică un caiet de 8 foi, respectiv 16 pagini, cu o copertă foarte simplă, şi cu un nume tot atât de simplu: "Revista noastră", editată de Societatea literară a elevilor Liceului "Unirea". Preşedintele societăţii, profesorul de germană Dimitrie Papadopol, preia şi conducerea "Revistei noastre". În 1900, apăruse "Buletinul societăţii elevilor din cursul superior al "Liceului Unirea" din Focşani", care n-a impus însă nici un nume.

A doua revistă avea să intre în istoria literaturii române: în paginile ei s-a afirmat Victor Ion Popa, în vremea aceea, elev la Liceul internat din Iaşi. El a debutat în nr. 2 din 1 decembrie 1912, cu poezia Linişte, semnată cu pseudonimul Gheorghe A. Hamza. Fratele poetului, prof. univ. N. I. Popa, referindu-se la folosirea pseudonimului, îmi spunea că unii dascăli şi directori de şcoală nu admiteau colaborarea elevilor la nici o publicaţie, fiindcă îi socoteau nepregătiţi pentru o treabă atât de serioasă. Şi totuşi, presa şcolară românească avea atunci o istorie de aproape opt decenii. Rezultatele dobândite au arătat că "încălcarea" acestor interdicţii n-a fost deloc păgubitoare: multe personalităţi ale culturii şi ştiinţei româneşti au trecut proba de foc a spiritului în paginile unor reviste şcolăreşti.

                        În "Cuvânt înainte", apărut in nr. 1, fondatorul îndemna "întreaga şcolărime să ia parte, cu inima deschisă, la muncă comună împreună cu colegii lor" la realizarea revistei. În acest chip, motiva prof. Papadopol, va fi la îndemâna tuturor să aducă la cunoştinţa colegilor, de oriunde, ceea ce cred şi simt, vor stabili între ei o scară a valorilor, se vor deprinde a mânui condeiul, iar mai târziu, pe băncile universităţilor, se vor recunoaşte ca tovarăşi de idei".

                        În articolul "După un an de muncă", tipărit în nr. 1-2/1913, sunt subliniate eforturile depuse pentru scoaterea cu regularitate a revistei, precum şi meritele fondatorului, care între timp fusese transferat la Bucureşti: "Cine cunoaşte greutăţile tiparului, cine ştie munca grea şi câinoasă, munca grea şi plictisitoare care-ți consumă nervii şi sleiesc puterile, numai acela poate să-şi închipuie ce fel a fost pentru noi D-l Papadopol. Cine alt decât D-lui stătea ceasuri întregi în tipografie, cine supraveghea cu amănunţime ca revista să apară cât mal bine posibil ?"

Sub conducerea acestuia, au fost scoase 21 de numere, iar sub cea a prof. dr. C. Chifu şi a prof. C.I. Bondescu - 11. Deci, din prima serie (15 noiembrie 1912 - 15 mai 1914) au apărut 32 de numere.

După câteva luni de întrerupere, revista reapare, dar cu titlul Propăşirea (12 numere, între 5 noiembrie 1914 şi 1 mai 1916). Această serie îl are in frunte pe V. V. Haneş, un mare orator. "Când vorbea la teatrul "Pastia", toată lumea venea să-l asculte".>>