Page 128 - 2013_revista_noastra_nr_39-40
P. 128

REPORTER CNU
                  REPORTER CNU
                  REPORTER CNU
                  REPORTER CNU
                  REPORTER CNU
                                Privind înapoi cu melancolie
                                Privind înapoi cu melancolie
                                Privind înapoi cu melancolie
                                Privind înapoi cu melancolie
                                Privind înapoi cu melancolie
                            “Liceu – cimitir al tinereþii mele”.    Aici ºi numai aici elevii devin celebritãþi
                     Cu siguranþã, Bacovia nu a fost pe      la seara talentelor, iar dansatorii pregãtiþi de
                     deplin informat când a compus acest     doamna Ciocâldãu, irlandezi sadea ai fi tentat
                     vers cãci dacã ar fi ºtiut ce se petrece  sã zici, ne încântã încã o datã, cu jocuri de bãtãi,
                     la noi, la CNU, întreaga lui viziune s-ar  sincronizate ºi armonizate într-o coregrafie
                     fi schimbat radical. În orice caz, vã   spectaculoasã. Sunt zilele în care învãþãm
                     propun sã iertãm cuvintele tãioase ale  despre arta ceaiului, zile în care admirãm fustele
                     poetului cã de! e artist mare.          multicolore ºi bãnuþii zgomotoºi, zile în care
                            Optimiºtii pornesc întotdeauna   pãºim mai entuziasmaþi în drumul nostru spre
                     de la ideea cã liceul este cea mai      ºcoalã presãrat cu momente în care se scriu
                     frumoasã perioadã a vieþii.  Indiferent  pagini de istorie. Sunt momentele când învãþãm
                     de zilele ploioase cu doi ºi trei la mate,  sã apreciem tradiþiile populare româneºti, iar
                     indiferent de zilele însorite în care   locul rãspunde la rândul lui, înflorind parcã,
                     gândul  zboarã la plaja din Costineºti,  jucând în plinã sãrbãtoare. De ce se întâmplã
                     purtãm întotdeauna un zâmbet pe buze.   toate astea?  Pentru cã suntem uniriºti ºi asta
                     Sã fie ãsta asul nostru din mânecã?     ne ocupã tot timpul!
                     Sau e pur ºi simplu instinctul de              Toate aceste activitãþi însã au nevoie de
                     organizator, un ghimpe al veseliei care  o muncã serioasã de organizare. Cineva spunea
                     îºi face simþitã prezenþa în orice      odatã cã balul Mãrþiºorului “a pornit de la trei idei
                     situaþie? Pare de necrezut? Atunci,     ºi s-a nãscut dintr-a patra”. Cu toþii ne amintim
                     probabil cã nu ºtiþi ce înseamnã        tema... Parisul! Într-adevãr, în afarã de fluxul
                     “Unirea”. Pentru cã aici ai întotdeauna  continuu de idei, noi, toþi organizatorii, suntem
                     o gamã variatã din care sã alegi ºi nu  admiratori convinºi ai acestui oraº în care
            vorbesc de cursuri. Fãrã sã fii conºtient de     iubirea, romantismul ºi eleganþa se îmbinã într-
            trecerea grãbitã a timpului, ajungi la un moment  un permanent dans, aºa cã rezultatul a fost unul
            dat sã realizezi cã balurile îþi bat la uºã, dar nu  pe mãsurã. Le-am avut pe toate: o salã
            eºti suficient de pregãtit pentru seara talentelor,  grandioasã, o multitudine de prezenþe feminine
            dar, stai o clipã, nu îþi ajung prãjiturile pentru  cochete, o temã demnã de un elegant bal al
            proiectul “ªcoala Altfel”, dar te-ai gândit cã taman  primãverii ºi o mixturã de personalitãþi, mai mult
            seara luminilor se apropie cu paºi repezi? Astfel,  sau mai puþin cunoscute, pregãtite pentru încã
            ajungi sã faci parte din astfel de proiecte, în care  un strop de distracþie memorabilã, iar dacã mai
            un amalgam de concepte ºi un grup de oameni      ºi porþi mândru în piept ecusonul de organizator,
            mai mult decât hotãrâþi nu sunt suficiente.      poþi spune cã distracþia nu a luat încã sfârºit,
                    Fripturã, sarmale, mãmãliguþa, vin fiert,  pentru cã ºtim cu toþii cã “toamna se numãra
            cozonac, costume populare, tradiþionala horã,    boboacele”, dar pânã acolo mai sunt câteva
            un eveniment la care contribuie întregul colectiv  etape de depãºit.
            de elevi ºi profesori, de fiecare datã când Colegiul    “Paris, je t’aime!” – o îmbinare de cuvinte,
            Naþional “Unirea” mai numãrã un an la celebrarea  care pentru unii nu ar însemna mai mult decât
            aniversãrii sale. Sunt zilele în care purtãm cu  încã o petrecere, încã un costum, încã o rochie
            mândrie insigna galben-viºinie, în care viitorii  cumpãrate special pentru acest eveniment, iar
            absolvenþi sunt nãpãdiþi de nostalgia anilor de  pentru noi, cei din spatele scenei, acest slogan
            liceu, dorindu-ºi dintr-o datã sã poatã opri timpul  e de fapt expresia unei încãrcãturi emoþionale
            în loc.                                                       deosebit de intensã. Timp de
                                                                          aproape o lunã, ne-am adunat cu
                                                                          mic cu mare, conºtienþi de faptul
                                                                          cã a sosit vremea sã le oferim
                                                                          ceva frumos celorlalþi uniriºti. Am
                                                                          investit suflet, timp ºi idei... asta
                                                                          pentru cã vrem sã ducem mai
                                                                          departe mesajul generaþiei 2013.
                                                                          Dacã am reuºit sau nu, acest lucru
                                                                          rãmâne de vãzut, pãrerile sunt
                                                                          împãrþite, iar criticile... construc-
                                                                          tive. Însã un lucru e sigur: vom
                                                                          pãstra în amintire un bal memorabil
                                                                          al mãrþiºorului, în care v-am oferit
                                                                          Parisul, iar voi l-aþi primit cu drag,
                                                                          în aplauze furtunoase.
                                                                           Se spune cã atunci când ai parte
                                                                          de noi experienþe, totul devine mai

                                                                      REVIST
                                                                      REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
                                                                      REVIST
                                                                                              nr
                                                                                 NOASTRÃ
                                                                               A
                                                                      REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
                                                                                               . 39-40
              124
             124                                                      REVISTAA NOASTRÃ NOASTRÃ nr nr. 39-40. 39-40
              124
             124
             124
   123   124   125   126   127   128   129   130   131   132   133